lesbianpurpleflag
If u want the rainbow then you gotta put up with the rain... 		Lista Forumurilor Pe Tematici
lesbianpurpleflag | Reguli | Inregistrare | Login

POZE LESBIANPURPLEFLAG

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
BrianaS
Femeie
23 ani
Bucuresti
cauta Barbat
26 - 57 ani
lesbianpurpleflag / Cateva Idei. / Povesti cu talc Moderat de Știulete
Autor
Mesaj Pagini:  1 2
juliet
Membru Senior

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2064
Parca nu credeai ca oamenii sunt buni.

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
pus acum 14 ani
   
juliet
Membru Senior

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2064
Povestile cu talc sau cu talc, imi pare rau ca nu am tastatura romaneasca.

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Un violonist de strada
Nu demult, întro seară, obosit fiind de la citit, am adormit cu capul pe masă.

Mă trezesc speriat după ceva vreme datorită unui sunet ciudat. Mă ridic de pe scaun îndreptându-mă spre fereastra deschisă.

Când ajung văd o umbră de om întors cu spatele care stă în picioare pe un colţ de tomberon şi cântă atât de frumos la vioară. E înconjurat de gunoaie, de câinii calmi, apoi de oamenii încântaţi.

Vrăjit de talentul său ma hotărăsc brusc să merg afară pentru a fi mai aproape de violonistul nopţii.

..................................

Aceste seri de vară calmă s-au repetat timp de câteva săptămâni.

Mă culcam liniştit ştiind că mă voi trezi pentru foamea sufletului. Câteodată chiar îl aşteptam ca mulţi alţii. Si EL venea intotdeauna după ora unu noaptea.

"Violonistului", aşa a început să îi spună lumea, i s-a instalat o scenă, dar tot pe tomberon cânta. A început să fie înregistrat şi apreciat de critici, apoi promovat de canalele media, să i se dea bani şi mulţi au încercat să-i afle viaţa, dar nu au aflat lucruri deosebite ; alţii au dorit să-l lanseze în lumea muzicii clasice, însă nu a acceptat.

Sute de oameni veneau şi-l ascultau timp de 3 ore mirifice, apoi el pleca. O parte din ei rămâneau în acel loc până în dimineaţă, fiind zăpăciţi de frumuseţea sunetelor.

Multe concerte au fost difuzate la televizor, vizitate şi de străini, iar numărul de spectatori a trecut la câteva mii, muzica lui luminând prin difuzoare bulevardele pline cu oameni.

În a cincea săptămână de graţie pentru oameni, Vinerea, era trecut de ora unu şi jumătate. Dar el nu venise!

Mulţimea dezamăgită îl aştepta fără sens ...

După două zile, i s-a găsit vioara cu un mesaj pe spate, scris de el cu un cui :

"Nu am vrut altceva decât să vă demonstrez că omul poate avea oricând suflet, trebuie doar să îsi faca timp pentru el !"

Nimeni nu a înţeles mesajul de pe vioară până când o pensionară ne-a spus că el cânta şi ziua la fel de frumos, doar că lumea era prea grăbită şi ocupată de munca de zi cu zi.
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Gradinarul
A fost odata un fermier care avea doi fii. Si vrand el sa vada care din baieti era potrivit pentru mostenirea pamantului, i-a chemat la el:

    "- Baietii mei. Vreau sa va daruiesc amandoura cate o bucata de pamant si uneltele necesare pentru a-l munci. Peste jumatate de an doresc sa vad ce a facut fiecare!"

    Zis si facut. Le dadu fermierul cate o bucata de pamant fiecaruia. Erau identice ca si marime, una langa alta si cu un rau curgand la unul din capetele terenurilor. Le mai dadu si cate o grebla, o lopata, o coasa si o galeata, necesare pentru a munci pamantul.

    Cei doi baieti isi luara fiecare in primire pamantul si uneltele, si-au instalat cate un cort, fiecare pe terenul lui, pentru a putea trai in el pana ce "proba" avea sa se sfarseasca.

    A doua zi cei doi baieti s-au pus pe treaba. Unul din ei a impartit terenul in mai multe patrate si a inceput sa le sape. S-a hotarat sa sadeasca intr-un patrat rosii, in altul castraveti, in altul dovlecei. Si-a lasat un loc si pentru flori, caci era un mare iubitor de frumos. atunci cand termina cate un patrat de sapat, imprastia samanta necesara si pe urma cara cu galeata apa si o uda.

    Celalalt baiat se uita la el si isi radea in barba "Oare ce se chinuie fratele meu? Doar tata nu ne-a spus ce sa facem. Eu cred ca trebuie sa ii inapoiem lucrurile pe care ni le-a dat in perfecta stare. Am sa am grija de coasa, sa nu rugineasca. De galeata sa nu o gauresc. De sapaliga sa nu dau cu ea intr-o piatra si sa o stramb. Vom vedea cat de bucuros va fi tata cand le va primi inapoi nou-noute." Si nu facu altceva decat sa stea la umbra din cort si sa stearga cu o carpa curata uneltele.

    Ziua urmatoare fratele care sapase gradina continua sa aiba grija. Gonea pasarile sa nu manance semintele si le uda. Cel care avea grija de unelte statea si freca cu carpa la ele pana ce luceau.

    Peste o saptamana se inatmpla ca fratele care sadise in gradina, in timp ce sapa printre rasaduri, sa loveasca tare cu sapaliga intr-o piatra. Daduse atat de tare incat ii rupse coada.

    "Aha! zambi rautacios cel care avea grija de unelte. Am avut dreptate! Se vor strica uneltele! Sa vedem ce o sa zica tata!"

    Tatal lor ii privea seara, din casa, de la feresatra. Si vedea cum o minunatie de gradina, plina de verdeata si flori nastea din pamant, alaturi de pamantul sterp al fratelui care avea grija de unelte.

    In alta zi, s-a intamplat ca in timp ce aducea apa de la rau, fratele care sadise gradina sa alunece si galeata, lovindu-se de o piatra mai colturoasa, se gauri. Noroc ca s-a gaurit mai sus de o plama de fundul galetii, asa incat mai putea cara apa cu ea. E adevarat, trebuia sa faca mai multe drumuri dar se putea inca folosi de ea.

    Langa gradina, pe terenul nelucrat, in cort, fratele ce avea grija de unelte freca cu sarg la ele, sa nu fie nici o urma de rugina. Si luceau atat de frumos! Se oglindea luna in ele!

    Trecu si timpul stabilit. Tatal veni sa vada ce au facut baietii lui. Pe un teren se afla o oaza de verdeata. Rosii, castraveti, dovlecei si multe, multe flori. Arata minunat. Baiatul il intampina si ii puse la picioare uneltele daruite: sapaliga avea coada rupta si abia daca mai era pe jumatate din cat a fost noua, atat de mult a fost folosita. Galeata era stramba si gaurita si inca avea putina apa in ea. Coasa, avea taisul tocit, plin de urmele pietrelor peste care daduse.

    Veni si cel de-al doilea baiat: "Tata, iti dau inapoi uneltele pe care mi le-ai dat. Sunt intr-o stare mai buna chiar si decat atunci cand le-am luat! Uite cata grija am avut de ele! Poti fi mandru de mine!" si ii puse la picioare toate uneltele intr-o stare ireprosabila. Ba chiar sapaliga lucea in soare mai abitir ca o oglinda!

    Batranul tata, s-a bucurat ca acum stia cui trebuie sa ii lase mostenire pamantul. Era pacat sa ajunga pe maini gresite. S-a si intristat sa vada ca celalat fiu a inteles gresit menirea uneltelor. Uneltele i-au fost daruite pentru a munci pamantul, nu pentru a avea grija de ele!
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Lucruri importante

Un băstinas american si prietenul lui treceau, in centrul orasului New York, pe lângă
Times Square in Manhattan. Era in timpul prânzului si străzile erau pline de oameni.
Masinile claxonau, frânele taxiurilor scârtâiau pe la colturi, sirenele zornăiau, sunetele

orasului erau asurzitoare.
Deodată, băstinasul spune, "Aud un greiere!"
Prietenul sau spune: "Ce? Esti nebun? Cum poti sa auzi un greiere in gălăgia asta!"
"Nu, sunt sigur!" a spus el, "Am auzit un greiere!".
"E o nebunie," i-a răspuns prietenul.
Insa el asculta cu atentie un moment, si apoi se îndreptă, traversând strada, spre un
ghiveci de ciment, in care cresteau niste plante. S-a uitat in ele si pe sub crengile lor, a
descoperit un mic greiere.
Amicul sau a fost pur si simplu uimit. "E incredibil! Cred ca ai urechi supraomenesti!"

"Nu", a spus băstinasul. "Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce

vrei sa asculti."
"Dar nu se poate!" a spus prietenul. "N-as putea auzi un greier, in asa o gălăgie."
"Da, într-adevăr," a venit replica. " Depinde ce este cu adevărat important pentru tine .
Hai să-ti arăt!"
A băgat mana in buzunar si a scos câteva monede, pe care, in mod discret, le-a scăpat pe
trotuar.

Atunci, in ciuda zgomotului soselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distantă, fiecare cap întorcându-se să vadă dacă banii căzuti nu erau ai lor.
"Ai înteles ce vreau să spun?" a întrebat băstinasul american. "Totul depinde de ce este
important pentru tine."
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Batrana si vasul

O femeie bătrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băt, si le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.

La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasă, vasul crăpat ajungea doar pe
jumătate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumătate
de apă. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era
atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rău ca nu putea face decât
jumătate din munca pentru care fusese menit!

După 2 ani de asa zisă nereusită, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor:
"Mă simt atât de rusinat, pentru ca această crăpătură face ca apa sa se scurgă pe tot
drumul până acasă!"
Bătrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insă pe cealaltă nu?"
Asta pentru ca am stiut defectul tău si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si,
in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez
masa cu ele. Dacă nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspătează
casa."
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Un tanar preot si sotia lui, trimisi la prima lor parohie, ajung acolo intr-o zi de octombrie si constata ca biserica este intr-o stare deplorabila... Plini de entuziasm, isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba...

Muncesc din greu, rapara peretii, tamplaria, refac picturile, curata si... termina totul pe 18 decembrie! Pe 19 insa incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral... Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce; isi da seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica. Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna asteapta absenta intr-un colt; deodata isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei(EBG)... Ii pov esteste apoi ca ea o brodase in Austria in urma cu 35 de ani, in timpul razboiului. La venirea nazistilor e nevoita sa plece in graba si-si lasa in urma sotul, care este arestat si trimis in lagar... e ultima data ca-l mai vede... Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica... Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa...

Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire noii enoriasi; cand revine observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa... Barbatul ii povesteste indurererat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui, care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta... Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun...
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Povestea picaturii

A fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau:
- Care este lucrul ce ma separa de adevar ?
Maestrul îi spuse:
- Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.

Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.
A doua poveste:
"Vreau sa fiu libera" spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
"Vreau sa fiu libera" spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor. "Vreau sa fiu libera" spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.
A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.
A patra poveste:
"Nici o picatura nu are nici o valoare" spuse picatura din mijlocul Oceanului.
A cincea poveste:
"Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul." Spuse picatura din ocean.
A sasea poveste:
"Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean" spuse picatura din Ocean.
A saptea poveste:
"Oh, ce-mi pasa mie de Ocean " spuse picatura din Ocean.
A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.
A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.
A zecea poveste:
"Prin puterea cu care am fost investita" spuse picatura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean."
A unsprezecea poveste:
"Tu te afli în mijlocul iubirii mele" îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.
A doisprezecea poveste:
"Daca as putea cuprinde" gândi o picatura " fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul."
Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?
Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:
"Tu si cu mine, noi suntem una." Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
"Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat."
"Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?" întreba discipolul.
Maestrul râse din toata inima:

"O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata"
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Povestea clopoteilor de vant

Se povesteste ca odata, demult, traia retras in muntii din China un maestru.
Era vesel tot timpul, le zambea tuturor celor care ii ieseau in cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind sa afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a intrebat intr-o zi:
- Maestre, de unde acest zambet continuu pe chipul tau?
- De la clopoteii de vant, raspunse maestrul.
- Cum asa?
- De fiecare data cand suna clopoteii de argint de la poarta mea, ma cuprinde o bucurie fara margini! Inseamna ca vine cineva… Si sosirea cuiva, fie si doar a vantului, ma umple de fiecare data de fericire…
Gandind ca ar avea in ei ceva magic, intr-o noapte elevul hotari sa fure clopoteii. Ii duse in casa lui, ii aseza la poarta si astepta ca miracolul sa se produca. Dar nu simti nimic cand acestia sunara… Ba mai mult, dupa o saptamana sunetul clopoteilor incepu sa il enerveze din cale afara!
Cand totul deveni insuportabil, cuprins de remuscari, se duse inapoi la maestrul sau sa-i inapoieze clopoteii. Isi ceru de nenumarate ori iertare, si cand fu sigur ca maesrul l-a iertat, ii puse intrebarea care il framanta:
- De ce la mine nu se intampla nimic atunci cand suna clopoteii? De ce nu apare bucuria pe care o vad la tine?
- Dragul meu, ii raspunse maestrul, unde ai asezat tu clopteii?
- La poarta casei mele, maestre!
- Ei, vezi? Trebuia sa-i asezi la poarta sufletului tau…
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti
sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma
poate rani in nici un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea
noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza
intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat
fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Si aceasta imi place mult.

Erau doi bolnavi, ce nu se puteau misca din pat, in acelasi salon de spital
unul era la fereastra si celalalt nu .
se intelegeau bine. cel de la fereastra mereu ii povestea celuilalt ce privea pe acolo : un parculet inflorit cu perechi de indragostiti sarutandu-se, copii ce se gioaca si multa lume vesela ce se plimba .

intr-o zi cel de la geam a avut un atac, si in timp ce medicii se chinuiau sa il resuscite, cel ce nu era la fereastra s-a gandit : "ce bine-ar fi sa moara"
desi il indragea, desi se intelegeau atat de bine, el a gandit asa .
caci voia sa ii ia locul in patul de la geam, ca sa poata vedea si el tooate minunile acelea, caci se saturase sa priveasca doar tavanul si peretii salonului .

si pacientul de la fereastra a murit chiar in acea noapte

dimineata, cand se schimbau asternuturile, el l-a rugat pe ingrijitor sa il mute in patul de la fereastra .
acesta s-a aratat destul de mirat, dar nu a avut nimic impotriva si l-a mutat in locul mortului

bolnavul sa uitat prin fereastra prin care a dorit atat de mult sa priveasca .
si a inceput sa planga

caci pe fereastra nu se vedea decat peretele vechi al cladirii de vizavi.
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Aceasta este una din preferatele mele. O stiam de mai multi ani. Si de fiecare data o povesteam cuiva, daca  il vedeam suparat. Si iata ca acum o regasesc pe net.

Am avut un vis in noaptea de Craciun...
Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine,
Pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla:
Una era a mea, cealalta a Lui.
El mi-a spus ca  fiecare din pasii nostri
Reprezentau o zi din viata mea...
M-am oprit ca sa privesc in urma
Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri, in loc de doua urme,
Nu mai era decat una singura...
Am revazut filmul vietii mele...
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea decat o singura urma
Corespondeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele:
Zile de neliniste si de rea-vointa,
Zile de egoism sau de CENZURAT DE OWNER dispozitie,
Zile de incercari si de indoiala,
Zile de nesuportat,
Zile in care eu fusesem de nesuportat...
Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:
"Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata,
In zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine?..."
Iar Domnul mi-a raspuns:
"E o singura urma depasi pentru ca
Atunci te-am luat in brate."
pus acum 14 ani
   
juliet
Membru Senior

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2064
Ieri am vazut o parodie cu talc pe TVR2 sau cultural, era parodia la Frumosa si Bestia, Bestia ii zice Frumoasei, sa ne sarutam ca se transforme Frumoasa.
Frumoasa nu intelege de ce, ca ea e frumoasa, Bestia ii zice ca ii plac femeile cu big ass.
Este intrebat Lumiere ce ii place, el zice candelabre, pe urma Ceasornicarul, ce zice femei ca ea, dar cu big ass.
Concluzia ei e ca fiecare ii place ce ii aseamana, dar ei zic, ca de fapt le plac femeile cu big ass, de aia o plac pe Cescuta toti.

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
O intamplare cu talc:
O pacienta intr-un spital era tratat foarte rau de catre o asistenta. Asistenta voia numai mite, si nu ii pasa de nici un om bolnav. Era deosebit de rea si mereu irascibila. Pacienta aceasta  avea cancer, si avea dureri foarte mari, dar nu se plangea prea mult.
Intr-o zi, a vrut sa o intrebe ceva, legat de medicatie, pe asistenta. Si ea a tipat la ea foarte nervoasa, zicand: "Taci! Nu vezi ca vorbesc la telefon?"  In decursul aceleasi zile, pacienta i-a dat asitentei un buchet de flori, si i-a spus "Acestea sunt pentru dvs." La care, asistenta, foarte uimita: "Pai cum imi dai tu mie flori? Eu m-am purtat atat de urat cu tine si  te-am injurat in toate felurile si tu imi dai florile astea?" Pacienta i-a spus : "Fiecare da ce are."
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani.

Intr-o zi, trecu pe acolo un străin.

„- Te înduri să-mi dai un ban?", murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball.

„- Nu am nimic să-ţi dau", spuse străinul. „Dar pe ce eşti aşezat?", întrebă acesta.

„- Un gunoi", răspunse cerşetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu."

„- Te-ai uitat vreodată înăuntru?", întrebă străinul.

„- Nu", răspunse cerşetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea."

„- Uită-te înăuntru", insistă străinul.

Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur.
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”

Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … şi apoi întreabă: “Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!

Băieţelul întreabă: “De ce căţeluşul astă şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa! “Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas. “Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”

Copilul s-a suparat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”

“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”

Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Un mare înţelept şi-a întrebat discipolii cum pot deosebi momentul în care noaptea s-a sfârşit de ziua care a început.
Unul dintre ei a spus:
- Când vezi un animal la distanţă şi poţi spune dacă este vorba de cal sau de o vacă.
- Atunci când vezi un copac la distanţă şi poti spune dacă este vorba de un castan sau de un stejar, spuse un alt discipol.
- Niciun răspuns nu e corect, zise înţeleptul.
- Atunci când? au întrebat discipolii.
- Când vei putea privi faţa unui om oarecare şi să recunoşti în el pe fratele tău. Dacă nu poţi face asta, chiar dacă soarele e sus pe cer, pentru tine încă este noapte.
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Un om pasionat de vânătoare şi-a cumpărat un câine foarte deştept. Era atât de inteligent încât era singurul câine din lume care putea să meargă pe apă. Nici lui nu i-a venit să creadă când a reuşit să-l dreseze să facă asta.

Se gândea mereu ce încantaţi vor fi prietenii lui când vor vedea câinele acesta fantastic. Aşa că într-o zi şi-a invitat un prieten să meargă la vânătoare de raţe. Dupa ce au stat la pânda, au tras în nişte raţe şi omul a ordonat câinelui să alerge şi să agite raţele de pe lac ca să le poată împuşca.

Câinele a sărit imediat, a alergat pe suprafaţa apei cu talentul unui balerin, toată ziua s-a mişcat încoace şi încolo fără să se scufunde. Stăpânul era atât de încântat de câinele lui, încât se uita mereu la prietenul cu care venise aşteptând un comentariu, dar acesta nu scotea o vorba. Pe drumul spre casă n-a mai avut răbdare şi l-a intrebat dacă a observat ceva ciudat la câinele lui. Răspunsul prietenului a fost: “Da, nu ştie să înoate!”

Morala: miracolele nu există pentru oamenii ai căror ochi nu vor să vadă.
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Să ne amintim parabola despre un om care era pe patul de moarte şi despre cei trei tovarăşi ai lui.

Primul i-a spus: “Eu te voi conduce numai până la groapă”.
Al doilea: “Eu voi aprinde o lumânare pentru tine”, însă al treilea i-a spus: “Eu voi fi mereu cu tine, nu te voi părăsi nici după moarte”.

Omul a murit. Soţia lui l-a condus numai până la groapă. Banii i-au aprins o lumânare, iar faptele bune l-au însoţit în veşnicie.
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:

- Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…

- Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi.

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

“Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Un fotbalist a fost chemat în instanţă ca şi martor. Era unul dintre acei jucători care nu ies în evidenţă, recunoscut pentru extraordinara sa modestie.

Cu mare jenă s-a îndreptat spre boxa martorilor, a jurat să spună adevărul, tot adevărul şi numai adevărul, după care a început să răspundă la întrebările preliminarii…

“Eşti jucător de fotbal?”
“Da, domnule, sunt.”
“Eşti talentat?” Fotbalistul s-a oprit pentru moment, şi a privit stingher prin sală. În cele din urmă, şi-a luat inima în dinţi şi a răspuns.
“Sunt un foarte bun fotbalist, probabil printre cei mai buni din ţară.”
Toţi cei prezenţi în sală au izbucnit în râs.
După proces, antrenorul l-a chemat pe fotbalist la el, spunându-i că a fost foarte surprins de lăudăroşenie lui.
“Ce puteam eu să fac, domnule antrenor?”, a răspuns trist jucătorul. “Eram sub jurământ.”

Fiecare dintre noi simţim în adâncul nostru că avem ceva minunat în noi, că suntem unici şi deosebiţi. Oare cum ar arăta viaţa noastră dacă am avea şi curajul să recunoaştem acest lucru şi să ne asumăm responsabilitatea pentru valorificarea a ceea ce suntem cu adevărat?
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Un profesor le vorbea studenţilor săi despre managementul stresului. A ridicat un pahar cu apă şi a întrebat audienţa:

“Cât de greu credeţi că e acest pahar?”

Răspunsurile studenţilor au variat de la 20g până la 500g.

“Nu depinde de greutatea lui absolută. Depinde de cât de mult îl ţin în mână.

Dacă îl ţin pentru un minut, totul este în regulă, dacă îl ţin pentru o oră, voi simţi o durere în braţul drept. Dacă îl voi ţine o zi întreagă, va trebui să chem o ambulanţă. E exact aceaşi greutate, dar cu cât o ţin mai mult, cu atât devine mai grea.” le explică profesorul.

Dacă ne purtăm în continuu greutăţile în spate, mai devreme sau mai târziu, nu vom mai fi capabili să le ducem înainte, ele devin tot mai apăsătoare.

Cum trebuie să mai lăsăm paharul jos, să ne odihnim mâna pentru o vreme înainte de a-l ţine din nou, aşa e necesar ca periodic să lăsăm deoparte greutăţile, pentru a ne putea revigora şi a fi capabili să le facem faţă.

Mereu vor fi greutăţi pe umerii noştri. Dar, cu înţelepciune, vom şti şi să ne eliberăm de greutatea lor, pentru a ne odihni şi a ne relaxa.
pus acum 14 ani
   
sonyazaraza
Membru nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 45
Lili_shanti, multumesc pentru povestile pe care l-ai postat aici. Frumoase, emotionante multe din ele si cu darul de a fi de ajutor. Te rog sa mai postezi cand mai ai.

I-as multumi si Tarei, dar din cate am inteles, a plecat.

_______________________________________
The reasonable man adapts himself to the world; the unreasonable one persists in trying to adapt the world to himself. Therefore all progress depends on the unreasonable man.
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431

sonyazaraza a scris:

Lili_shanti, multumesc pentru povestile pe care l-ai postat aici. Frumoase, emotionante multe din ele si cu darul de a fi de ajutor. Te rog sa mai postezi cand mai ai.

I-as multumi si Tarei, dar din cate am inteles, a plecat.

Cu placere.

pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
O povestioara spune ca un imparat a primit doi soimi.

Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea.

Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare. Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute.

Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.

- Cum ai facut? si-a intrebat supusul.

- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Profesorul ni s-a prezentat in prima zi de facultate si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul.

Cand m-am intors am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.

Spuse:

"- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?"

Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.

"- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta?" am intrebat.

"- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii", raspunse ea zambind.

"- Hai sa lasam gluma!", am reluat.

Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.

"- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate iar acum mi se indeplineste visul", imi spuse.

Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.

Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.

De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa.

La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei.

A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:

"- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu."

Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:

"- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam!

Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes:

Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile.

Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama.

E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste.
Nu e nevoie de talent sau pricepere.

Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii.

Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte."

Si-a incheiat discursul cantand cu avant " Trandafirul ".

Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.

Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani.

La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.

Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
La poarta unei manastiri,de la poalele Himalayei, batu un pelerin;

-"Doresc sa vorbesc cu cel mai mare om din acest asezamant"--fura primele lui cuvinte ,in loc de buna ziua.

Calugarii il masurara din cap pana-n picioare fara sa spuna un cuvant si-l dusera la maestrul lor, care era adancit in citirea unor scrieri. Fara sa-si ridice ochii il intreba:

-"Cu ce te pot ajuta?"

-"Vreau sa-ti fiu discipol, maestre,sa devin un om mare asa cum esti tu."..si pret de o jumatate de ora ii vorbi despre dorintele sale..

Maestrul il asculta..si dupa ce termina ii spuse:

-"Fiule,tacerea iti va ascuti auzul si-ti va infrumuseta cuvintele..Vorbele multe iti cheltuiesc energia..atunci cand nu spun nimic. Vrei sa-mi fii discipol?"

-"Da!"

-"In curtea interioara, langa fantana, este o piatra mare;te rog sa mi-o aduci caci vreau sa-mi fac un altar din ea."

Pelerinul se uita spre curte si vazu un bolovan cat muntele..

-"Glumesti??..nici zece oameni nu o pot ridica..dar eu..

Maestrul plecase deja tarandu-si papucii pe lespezile de piatra.

Pelerinul ramase trist.Se aseza dezamagit pe scarile templului..

"Niciodata nu voi putea sa fiu discipolul acestui mare om"-isi zise in gand.

Oftand, cu capul plecat ,incepu sa se gandeasca cum ar putea sa ridice minunea de piatra mare cat un munte. Ochii ii cazura pe o furnica ce se oprise din drumul ei chiar in fata piciorului sau...cara dupa ea o greutate de doua ori mai mare. Se oprise in fata obstacolului si nu stia ce sa faca.

O privi curios si vazu ca , dupa o mica ezitare, furnica impreuna cu greutatea sa se urca pe picior si-l traversa de-a latul continuandu-si drumul.

"Ar fi putut sa-mi ocoleasca piciorul, dar ea nu..nu s-a dat inapoi din calea obstacolului..cu indrazneala l-a depasit..cata putere la o furnica"-gandi uimit pelerinul..si se adanci si mai mult in tristete.

Treceau zilele si pelerinul isi facuse obicei sa urmareasca cum actioneaza fiecare vietate in fata obstacolului-adica a piciorului sau-.,,nici una nu avea curajul furnicii...

Si mai observa ca toate greutatile carate de furnica depaseau cu mult marimea trupului ei firav.

Intr-o zi, maestrul il vazu plangand.Se aseza langa el ,si-l intreba cu blandete:

-"S-a intamplat ceva, dragul meu?"

-"Maestre, si furnica este mai mare decat mine.Sunt atat de mic..!!"

-"Ma bucur sa te aud spunand asta.Esti pe drumul cel bun!!"

Inainte de a apuca sa mai spuna ceva, maestrul era deja departe.

Pelerinul se gandi zile la rand cum sa faca sa ridice piatra..si in acelasi timp se gandea si la furnica, la puterea ei..

"Voi reusi..voi reusi pentru ca imi doresc din tot sufletul sa fiu discipolul maestrului".

Si-n acelasi timp isi dori sa fie.. furnica..sa aiba curajul si forta ei.

Intr-o zi se duse in fata pietrei, o privi cu atentie cateva secunde, respira profund de trei ori,  desprinse bratele incet,incet ca si cand ar zbura,si imbratisand-o ridica piatra si o aseza in fata camerei maestrului.

Vazand toate acestea, maestrul rase cu pofta si-i spuse:

-"Ai invatat?"

-"Da ,maestre,am aflat multe observand:

-In primul rand am aflat ca maestru poate sa-ti fie oricine, chiar si o furnica,daca esti capabil sa intelegi lectia oferita,

-In al doilea rand, sa nu-ti fie teama de niciun obstacol, ocolindu-l,..ci" intra in el",fii una cu el..constientizandu-l il poti trece cu bine,

-In al treilea rand,puterea unei fiinte nu sta in forta muschilor ei,ci in minte; concentrandu-ma asupra pietrei, devenind una cu ea, greutatea ei nu a mai fost un obstacol pentru mine;am putut s-o ridic desi era de doua ori mai grea decat mine..ca si furnica,

-In al patrulea rand,sa nu judeci pe nimeni dupa "marimea" lui, ci dupa fapta lui...furnica este o vietate atat de mica, dar atat de puternica,

-Si-n al cincilea rand, sa crezi..sa crezi in Dumnezeul din tine, si atunci puterea ta va fi fara limite.
Dar toate acestea nu as fi putut sa le invat daca nu aveam o motivatie,un scop al vietii:sa fiu precum maestrul meu..."
-"Daca vei reusi sa fii mereu ca si furnica ,atunci ai inteles unul din secretele vietii:-nu exista obstacol pe care sa nu-l invingi atata timp cat mintea ta in armonie cu trupul tau este curata si centrata.Forta din tine poate "muta si muntii", iar credinta ta iti va fii calauza.
Bine ai venit printre discipolii mei!!"
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Un om intra in coma si are un vis ca il vede pe Dumnezeu si sta de vorba cu el.
Il intreaba pe Dumnezeu: "De ce nu le dai oamenilor mai multe semne despre existenta ta? Sa creada in tine. Daca vor vedea semne clare ca venind din cer, vor crede si vor fi salvati cu siguranta. Ei vor dovezi. De ce nu le dai?"
Dumnezeu se uita mult la el, privi in el si ii zise:
"Le-am dat deja de-a lungul timpului  o gramada de semne. Si tot nu au crezut. Nu au crezut nici macar cand Mi-am aratat puterea prin sfinti si prin Isus. Nu vor sa creada. Nu semnele le lipsesc pentru a crede. Ci inima noua."
pus acum 14 ani
   
user
Membru Senior

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 175

Tara a scris:

Si dupa aceste cateva povesti ... simt ca v-am obosit si pus pe ganduri, asa ca o sa va spun o poezie "simpatica" , dar plina de invataminte, dragele mele! ( Stiu ca nu e bine in acest topic, dar bunicul mie imi spunea si poezii cu talc. 


Nu e de ajuns sa iubesti – Jacques Salomé


Nu e de ajuns sa îi spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta
dragoste în mine,
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este în acord
cu darul iubirii primite.
Nu e de ajuns sa îmi exprim dorintele,
trebuie de asemenea
sa accept sa nu le impun.
Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,
daca nu stiu sa le primesc
sau sa le amplific.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca vreau o relatie de cuplu
când eu îmi doresc doar sa ne întâlnim.
Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei
daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca ma poate iubi ,
daca mie mi-e teama de iubire
sau mi-e frica sa devin dependent.
Nu e de ajuns sa ma las iubit
daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
Nu e de ajuns sa fiu pasional
daca nu disting
nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns sa ma arat cu ea
daca nu o vad când suntem împreuna.
Nu e de ajuns sa îi promit ziua de mâine
daca nu sunt capabil sa traiesc în prezent.
Nu e de ajuns sa îi spun: vreau sa traiesc cu tine
daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns sa îi spun: poti conta pe mine
daca eu sunt înca dependent.
Nu e de ajuns sa îi fiu fidel
daca simt ca nu îmi sunt fidel mie însumi.
Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul
de a spune toate acestea si mai multe
pentru a începe sa construim împreuna
dincolo de întâlnire, o relatie plina de viata.
   
              Prima oara cand am auzit de J. Salome, acum ceva timp in urma, l'am gasit lipsit de rezonanta, plin de truisme, de adevaruri simple si universal valabile. Am revenit asupra lui mai tarziu. Si am recunoscut fata de mine ca nu e cu nimic supraestimat titlul de "profet social".  In citatul de mai sus aduce dragostea in prim plan cu multa forta. Dar ce mi'a ramas in memorie din aceste randuri e o teorie mult mai interesanta: existenta face ca esenta sa fie ceea ce este. Nu invers. Pentru ca nu e de ajuns ca ceva/cineva sa fie. Ci trebuie neaparat sa fie cumva, adica sa existe. Nu e de ajuns sa facem. Ci trebuie neaparat sa facem cumva, intrun mod anume, intrun stil aparte, pentru a da consistenta esentei noastre. Tocmai de aceea nu e de ajuns sa iubim. Ci trebuie neaparat sa facem cumva ca dragostea sa existe: in certitudinea a ceea ce suntem, in adevarul din ceea ce spunem, in veridicitatea faptelor noastre.                                                                                                     
             Apreciez si gasesc a fi salutara prezenta unui astfel de citat. Mi'a facut placere sa il regasesc aici.

_______________________________________
fuck them all!
pus acum 14 ani
   
roseashes
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1139
user...what a comeback..   wish you could stay.
pus acum 14 ani
   
user
Membru Senior

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 175

roseashes a scris:

user...what a comeback..   wish you could stay.

Multumesc pentru primirea calda. E sentiment placut sa ai unde reveni.

_______________________________________
fuck them all!
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Mama il trimise pe baiat sa cumpere ceva de la magazinul din colt. Pe drum, langa o piata, zari un batran, stingher, in haine ponosite, care parca astepta ceva. Privea fara tinta si zambea..parea rupt de realitate. Lumea care trecea ii lasa cate ceva, bani sau mancare, dupa posibilitati.
Copilul se opri in dreptul lui, iar batranul in haine ponosite tresari..ii zambi si-l intreba:
-"Ce faci copil frumos?"
-"De unde stii ca sunt frumos?"
-"Stiu..si apoi toti copiii sunt frumosi.."
-"Ma duc sa cumpar ceva.."
-Du-te,si cand te intorci sa treci pe le mine."
Copilul asa facu.
Batranul cand simti ca este langa el ii intinse mana si o pornira amandoi.
Lumea ii privea mirata:un copil bine imbracat , langa un batran zdrenturos..
-"De ce se mira lumea cand ne vede impreuna?"-intreba copilul
-"Lumea nu stie...lumea nu stie ca eu sunt cel mai bogat om.."raspunse batranul
-"Cum asa?..Vad ca esti imbracat ca un cersetor.."
-"Nu judeca pe nimeni dupa cum este imbracat!. Eu iti spun ca sunt cel mai bogat om pentru ca am urechi si. aud, am ochi si vad, am maini sa ma hranesc, am picioare sa ma deplasez si mintea integra ca sa pot gandi...intelegi?".
-"Ha, ha, ha,"--rase copilul--"Pai, toti le avem..asta inseamna ca esti bogat?".
-a,putini sunt constienti de acest lucru: ca nu in bani se masoara bogatia..
Iti dai seama, tu, cat esti de bogat daca:
-ai doua picioare intregi cu care sa te deplasezi acolo unde sufletul tau vrea?
-ai doua maini viguroase cu care sa apuci, sa scrii, sa te imbraci,sa inoti in ape racoroase, sa imbratisezi,si sa legeni un copil?
-dar, mai ales ,sa ai doi ochi sanatosi cu care sa vezi toate frumusetile acestei lumi; sa vezi soarele rasarind, chipul iubitei si surasul mamei?
-si doua urechi cu care sa auzi muzica cuvintelor.....
Copile drag,oamenii nu stiu cat sunt de bogati!.Si toate aceste bogatii le poarta cu ei, pentru ca ele ii alcatuiesc: nu e necesar sa le depoziteze in seif sau in banci.
Intelegi copile ca te-ai nascut bogat?"
-"Dar tu de ce cersesti, daca esti atat de bogat precum spui?"
-"Eu nu cersesc..eu doar tin companie soarelui...In fiecare dimineata, soarele bate la usa case mele,desi, ferestrele sunt deschise..Intra in casa si toata lumina si caldura lui imi inunda cele patru camere..sunt atat de bucuros ca soarele a ales sa intre si in casa mea.."
-"Dar unde este casa ta"- intreba curios copilul.-,"Te-am vazut stand pe o piatra in piata.."
-"Heei, casa mea este aici, inlauntrul meu,..uite.."--,si lua mana copilului si-o duse in partea stanga a pieptului.."Simti ce calda e"?
-"Daa, si pulseaza.."
-"Casa mea se cheama inima si se bucura ca ai atins-o cu mana ta!.Hai cu mine sa-ti arat ceva.."
Si o pornira amandoi.
Copilul mergea alaturi de cersetor, si mana lui mare si calda ii dadea siguranta, desi nu-l cunostea; astazi il vazuse pentru prima oara , dar il simtea atat de aproape de parca facea parte din familie..
Ajunsera in parc.
-"Hai sa ne asezam pe o banca, aici, sub copacul acesta", spuse batranul
-"Asa, inchide ochii si respira adanc ...ce simti?"
-"Imm,miroase a flori de salcam.."
-"Bravo, ai ghicit..a inflorit salcamul, asa este!"

-"A inflorit salcamul, a inflorit salcamul,,",striga copilul batand din palme de bucurie, tocmai cand ,pe langa banca lor trecea un calator grabit.

-"Ce gluma buna", mormai in barba calatorul,..."Doar suntem in noiembrie..iar salcamii infloresc primavara"..si-si vazu , grabit, de drum.

-"Vezi copile", spuse batranul... "Ti-am spus ca oamenii nu stiu cat sunt de bogati; au uitat sa se bucure..desi au ochi ,nu vad, desi au nas, nu miros..nu simt ca salcamul a inflorit a doua oara. Nu mai au timp sa simta, sa vada, sa auda.Merg cu capul in pamant preocupati sa faca cat mai multi bani..trecand astfel, orbi si surzi, pe langa minunile vietii.Au saracit!"

Se ridicara si o pornira pe alee spre casa copilului.

La capatul parcului era un cersetor, orb, in carja.

Batranul lasa in caciula milei tot avutul sau.

_"In dar ai luat ,in dar sa dai..copile, sa dai din "bogatia" ta si celor care au intr-adevar nevoie.", spuse batranul si se departa fericit, bogat in sinea lui.

Copilul cum ajunse acasa,se duse repede in camera lui, isi lua pusculita cu bani, o sparse, lua banii si pleca in graba spre piata.

Daruii, cu mainile lui, banutii saracilor.

La intoarcere mama il certa:

_"Ce-ai facut..ti-ai dat toti banii daruiti de mine pentru leaganul pe care ti-l doreai, la cersatori?"

-"In dar ai luat in dar sa dai...mama, iar eu sunt foarte bogat..ma am pe mine... Ce-mi mai trebuie leagan cand am doua picioare zdravene cu care pot sa alerg.,sa ma joc?"

Copilul descoperise bogatiile trupului sau, iar in casa sufletului aveau sa se stranga o multime de alte comori...
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.

Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.

Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele?
pus acum 13 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
A fost odata un baietel cu un caracter foarte urat.

Tatal lui i-a dat intr-o zi un saculet plin de cuie si i-a spus:

- Bate cate un cui in pomul din spatele gradinii de fiecare data cand te superi sau te certi cu cineva!

In prima zi baiatul a batut 37 de cuie. In saptamanile care au urmat a invatat sa se controleze si numarul cuielor batute in copac s-a micsorat de la o zi la alta.

Descoperise ca este mult mai usor sa te controlezi decat sa bati cuie intr-un copac!

In sfarsit a sosit ziua in care baiatul nu a mai batut niciun cui in pom. S-a dus prin urmare la tatal sau sa-i spuna ca nu a mai batut niciun cui in acea zi.

Tatal lui i-a spus atunci:

- Scoate cate un cui din pom pentru fiecare zi care trece fara sa iti pierzi rabdarea!

Zilele au trecut si in sfarsit baiatul a putut sa-i spuna tatalui ca a scos toate cuiele din pom. Tatal l-a condus pe baiat pana in fata pomului si i-a spus:

- Fiule, te-ai purtat foarte bine, dar priveste cate gauri sunt in copac! Nu va mai fi niciodata ca inainte…
pus acum 13 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Intr-o duminica seara, un preot a lucrat pana tarziu, si s-a decis sa o sune pe sotia lui inainte de a pleca catre casa. Era aproximativ ora 10 seara, dar sotia lui nu i-a raspuns la telefon. Preotul a lasat telefonul sa sune de mai multe ori. I s-a parut ciudat ca nu a dat de sotia lui. S-a decis sa-si impacheteze lucrurile si sa incerce apoi din nou.

Cand a sunat a doua oara, ea a raspuns imediat. A intrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirata a spus ca telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitarii. Lunea urmatoare insa, preotul a primit un telefon la birou. Barbatul de la celalalt capat al firului vroia sa stie de ce a fost sunat duminica noaptea. Preotul era confuz si nu intelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealalta persoana a adaugat "A tot sunat, dar nu am raspuns."

In acel moment preotul si-a adus aminte de primul telefon dat acasa duminica seara. A realizat ca gresise numarul si si-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat barbatului ca a intentionat sa o sune pe sotia lui.

Acesta i-a raspuns: "Nu-i nicio problema. Permite-mi insa sa iti spun povestea mea. Vezi dumneata, duminica noaptea am vrut sa ma sinucid, dar inainte m-am rugat: Dumnezeule, daca esti acolo si nu vrei sa fac asta da-mi un semn. In acel moment telefonul a inceput sa sune. M-am uitat la apelant si scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frica sa raspund."

De atunci barbatul care a vrut sa se sinucida frecventeaza cu regularitate slujbele tinute de preot la biserica al carei nume este "Dumnezeu Atotputernicul".
pus acum 13 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
Lânga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune ca în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.

Într-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde traia batrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pâna când adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu viteza.

Tânarul luptator nu pierduse înca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l învinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar batrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânarul a început sa-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pâna si pe stramosi. Timp de câteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batrânul ramânea impasibil. La sfârsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise atât de multe insulte si provocari, studentii l-au întrebat: "Cum ai putut rabda atât de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, în loc sa-ti expui lasitatea în fata tuturor?"

"Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?" - întreba Samuraiul.
"Celui care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli."
"La fel si cu orice mânie, insulta sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."
pus acum 13 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1431
A fost o data un om foarte sarac care avea in schimb un cal foarte frumos, pe care dorea sa-l cumpere stapanul castelului. Dar de fiecare data, batranul il refuza. “Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot sa-mi vand prietenul?”

Intr-o dimineata, s-a dus la grajd si a descoperit ca disparuse calul. Toti satenii au zis:

-Ti-am spus doar! Ar fi trebuit sa vinzi calul. Acum a fost furat. Ce ghinion teribil!

-Ghinion sau noroc? a spus batranul. Cine poate spune?

Toata lumea a ras de el. Dar peste 15 zile calul s-a intors, urmat de o intreaga herghelie de cai salbatici. A scapat din grajd, a curtat o iapa tanara si s-a intors cu intreg alaiul dupa el.
-Ce noroc! au strigat satenii.
Batranul si fiul sau au inceput sa antreneze caii salbatici. Dar o saptamana mai tarziu fiul sau si-a rupt piciorul incercand sa antreneze un cal salbatic.
-Ghinion, i-au spus prietenii. Ce-ai sa te faci acum fara ajutorul fiului tau? Esti si asa vai de capul tau!
-Ghinion, noroc, cine poate spune? a replicat batranul.
Cateva zile mai tarziu, armata stapanului pamantului a fortat toti tinerii din sat sa devina soldati.Toti in afara de unul, fiul batranului, care avea piciorul rupt.

-Cat de norocos poti sa fii, au urlat satenii. Toti copii nostri merg la razboi, dar tu poti sa-ti pastrezi fiul acasa. Fiii nostri probabil vor fi ucisi…
Batranul a replicat:
-Ghinion, noroc, cine poate sti?
pus acum 13 ani
   
sweetnot
Administrator

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 2578
ce batran puternic 

_______________________________________
Say it ain't so Your drug is a heartbreaker Say it ain't so
My love is a lifetaker
pus acum 13 ani
   
Pagini:  1 2  

Mergi la