lesbianpurpleflag
If u want the rainbow then you gotta put up with the rain... 		Lista Forumurilor Pe Tematici
lesbianpurpleflag | Reguli | Inregistrare | Login

POZE LESBIANPURPLEFLAG

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
Popa Bianca
Femeie
25 ani
Valcea
cauta Barbat
25 - 63 ani
lesbianpurpleflag / Cateva Idei. / Povesti cu talc Moderat de Știulete
Autor
Mesaj Pagini:  1 2
Tara
Vizitator
M-am gandit ca fiecare dintre noi a fost copil (unii mai suntem, de fapt toti avem in noi copilul nostru)... fiecare dintre noi a avut o bunica, un bunic, un frate, o sora, o mama, un tata... sau pe cineva, fie doar si pick-up-ul care sa ne spuna povesti...
Vreau sa readuc copilaria prin acest topic!
Si am sa incep eu cu o prima poveste. Ca sa dau tonul si la alti povestitori. 

pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Cescuta…



O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandoura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: ”Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.”

In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: “Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca nu!”

Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. ”Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: ”Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. “Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: ”Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!” Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!” Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:”Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:”Uita-te la tine.” Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!! El a vorbit bland: “ Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.”

Morala este aceasta: Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie. Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

“Asta imi este toata misiunea si rostul pe pamant, pentru care m-a inzestrat cu daruri – desi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate partile, ca sa propovaduiesc iubirea lui Dumnezeu si sfintirea oamenilor prin iubire. De alte ganduri si rosturi sunt strain.”

Pr. Arsenie Boca
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Si cum un povestitor nu se opreste ca inca copilul, copiii nu au adormit si mai cer inca o poveste am sa continui. 


— Poveste spusa de Anthony de Mello —



E o poveste despre un individ care pleaca din satul sau din India, si se intalneste cu ceea ce noi in India numim Suniasih. Suniasih este un cersetor ratacitor, este persoana care atingand iluminarea intelege ca intreaga lume e casa lui, intelege ca cerul e acoperisul, iar Dumnezeu e tatal sau si va avea grija de el. Asa ca se muta dintr-un loc in altul in acelasi fel in care noi ne mutam dintr-o camera a casei noastre in alta.

Sateanul ii spune cand il intalneste :
“Nu pot sa cred asta!”,
iar Suniasih-ul il intreaba: “Ce anume nu poti crede?”

Iar omul ii raspunde: “Am avut un vis despre tine noaptea trecuta. Am visat ca stapanul Vishnu mi-a spus – maine pe la ora 11 pleaca din sat, si te vei intalni cu acest Suniasih ratacitor- si uite, te-am intalnit.”
“ce altceva ti-a mai spus stapanul Vishnu?”, l-a intrebat Suniasih-ul.

Iar barbatul raspunde: “Mi-a spus daca omul iti va da piatra pretioasa pe care o are, vei fi cel mai bogat om din toata lumea. Imi vei da piatra?”
Asa ca Suniasih-ul ii spune : “Asteapta putin!” si se pune sa caute prin saculetul lui, apoi ii spune:
“Aceasta ar fi piatra despre care vorbest?”

Omului nu i-a venit sa creada. Deoarece era un diamant, cel mai mare diamant in lume. L-a tinut in mana, si l-a intrebat pe Suniasih:
“Pot sa-l iau?”
Iar Suniasih-ul ii raspunde: “Desigur, l-am gasit intr-o padure, esti binevenit sa-l pastrezi.” Si a plecat mai departe, s-a asezat sub un copac la marginea orasului.

Omul a tinut acel diamant in maini, si cat de extraordinar de mare era fericirea lui. La fel de mare ca fericirea noastra in ziua in care chiar primim ceva ce ne doream foarte mult.

V-ati oprit vreodata sa va intrebati cat de mult dureaza? Cat de mult a durat bucuria? Cate minute, cate secunde? Imediat dupa incepeti sa cautati altceva.

Ei bine, deci tipul are diamantul. Iar apoi in loc sa se duca acasa, se aseaza si el sub un copac, si intreaga zi sta acolo scufundat in ganduri, iar spre seara, merge inapoi in locul in care statea Suniasih-ul, ii da inapoi diamantul si ii spune:
“Poti sa-mi faci o favoare?”
“Ce?” intreaba Suniasih-ul.
“Ai putea sa-mi dai bogatiile care fac posibil gestul tau de a darui aceasta piatra asa de usor?”
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
UN DAR PENTRU SUFLET – Basmul din Carpaţi -

(…) Se spune că odată, într-un sat, un copil, într-o noapte, a visat Raiul. “Mamă! Mamă! Unde e Raiul?”, a întrebat copilul nerăbdător, a doua zi de dimineaţă, de cum se trezi. Dar mama, biata mamă, n-avea timp. Avea atâta treabă în gospodărie! Şi-atunci, s-a dus la tata, să-l întrebe. “Nu ştiu…, caută-l singur”, îi spuse acesta obosit şi se apucă mai departe de muncă.. “Unde? Unde e Raiul?”, îi întrebă copilul, aproape plângând, pe oamenii din sat.. Dar oamenii nu aveau timp de el, erau grăbiţi.. “Ce lume urâtă…”, îşi spuse pentru sine puştiul. Ca să-l găseşti, trebuie să părăseşti satul acesta…, se-auzi glasul unui bătrân, ce-l privea demult. “Şi acolo, în pustie, după ce ai să mergi cale de o zi, ai să găseşti un om singur, ce stă într-o colibă. El o să-ţi spună unde este Raiul.”
Zis şi făcut. Şi a doua zi de dimineaţă, când părinţii lui nu se sculaseră încă, îşi luă o trăistuţă cu câteva merinde şi plecă furişându-se printre casele adormite, către pustie. În curând, soarele răsărise, iar în urma paşilor lui satul fusese acoperit de nisip. Merse ce merse şi, într-adevăr, către seară, ca prin minune, din pustia întinsă ţâşni o colibă. Mare îi fu mirarea bătrânelului ce locuia acolo de mulţi ani. “Ce te aduce pe-aici, copilule?”, îl iscodi acesta pe micul călător. “Vreau să găsesc Raiul, răspunse copilul, şi cineva mi-a spus că tu ştii cum trebuie să ajung”. Bătrânul tăcu, îl privi adânc, apoi îi spuse: “Acum hai să mănânci ceva şi să te culci, că oi fi obosit. Mâine în zori o să plecăm împreună către Rai”.
Noaptea trecu repede.. De data asta, el, copilul, n-avu nici un vis. De fapt, nici n-a dormit. A stat aşa, cu ochii deschişi, aşteptând ziua. Bătrânul ştia. Iar către zori, pustia primea în pântecul ei două siluete, ce se porniseră la drum. Merseră ce merseră şi, către seară, dintre nisipuri, puştiul văzu cum se ridică nişte ziduri de piatră şi o clădire mare, cu o cruce în vârf. “Ce este aceasta?”, întrebă copilul. Aceasta este o mănăstire, spuse bătrânul. De-aici începe poteca către Rai.” Şi-apoi, bătrânul mănăstirii îl primi pe micuţul care nu ştia nimic de rosturile de acolo.. Şi ce-am să fac aici?”, întrebă copilul. “Deocamdată, să faci curat, ai să mături şi mai încolo om vedea”. Şi timpul trecea, trecea, copilul le făcea cu răbdare şi sârg pe toate.
Dar iată că vine o zi, după mult timp, când bătrânul mănăstirii îl întrebă pe neaşteptate: Cum merge, cum îţi e?” “Mi-e foarte bine”, răspunse puştiul. “Am de toate.” Şi-apoi tăcu, închizându-se în sine. Bătrînul îi simţi liniştea şi îl iscodi în continuare. “Parcă ai ascunde ceva în suflet, aşa ai tăcut.. Spune-mi cinstit, totul, până la capăt. Îţi lipseşte ceva?” “Mie…, nimic, se hotărî într-un târziu puştiul să răspundă, dar este acolo, în clădirea aia mare, un frate de-al nostru, tot aşa, cu barbă şi plete, ce stă legat, întins pe o cruce, şi nu poate să se mişte, şi nimeni nu-i duce de mâncare. De ce nu vine şi el la masă?”, ridică puştiul ochii din pământ, privindu-l pentru prima dată pătrunzător pe bătrân. Părintele simţi că trebuie să tacă. Aşa că lăsă liniştea să vorbească. “Da, aşa i-am dat noi canon, acolo l-am lăsat noi să stea, pentru că nu a măturat cum trebuie şi n-a făcut curat ca lumea”, se-auzi vocea unui monah, care stătea în apropiere şi care auzise discuţia. Îngerul tăcerii, care tocmai se aşezase pe umerii puştiului, dispăru. “Acolo vei ajunge şi tu, dacă nu faci treabă cum trebuie”, se-auzi vocea monahului.
Dintr-o dată, spune povestea, păcatul ăl bun s-a strecurat în inima copilului. Era primul pas către Rai, ce se numea iubire. Mai târziu, către seară, copilaşul se strecură nevăzut la bucătăria mănăstirii, fură ceva de mâncare şi, fără să fie observat de nimeni, intră în biserică şi o puse jos, la picioarele Fratelui atârnat de cruce. “Hai, vino să mănânci!”, îi zice puştiul, uitându-se îngrijorat în stânga şi în dreapta. Hai, că nu ştie nimeni!” Şi Fratele coboară. Un zâmbet avea pe buze şi, mângâindu-l pe puşti pe frunte, acesta nu-şi dădu seama că biserica toată se umplu de o lumină nemaivăzută şi că uşile ei se ferecaseră pe dinăuntru. Apoi, ca şi când s-ar fi cunoscut demult, au început să râdă şi să glumească, cum nu mai făcuse puştiul niciodată în viaţa lui. Era atât de fericit că-şi găsise un prieten! Dar el nu ştia că urcase a doua treaptă a Raiului: prietenia.
Azi aşa, mâine aşa, însă fraţii ceilalţi din mănăstire au început să se întrebe: “Unde-i copilul? Ce face? De ce lipseşte seara mereu dintre noi?” Apoi, curioşi, au început să-l caute prin toată mănăstirea. Numai biserica nu fusese controlată; şi-atunci s-au repezit spre ea dar, spre mirarea lor, pentru prima oară nu i-au putut deschide uşile. Atunci au încercat să se uite pe gaura cheii şi, în clipa aceea, o lumină puternică i-a orbit. Nemaiştiind ce să facă, au stat aşa, înfricoşaţi, după zidurile groase ale bisericii, aşteptând până noaptea târziu, când copilul a ieşit. “Ce-ai făcut înăuntru?”, se repeziseră ei ca un stol de păsări negre asupra lui. “N-am făcut nimic”, răspunse puştiul tremurând. “Minţi! Spune ce-ai făcut?”, l-au întrebat din nou călugării furioşi. “Am furat mâncare şi am dus-o Fratelui ce stătea pe cruce”, răspunse copilul înspăimântat. “Care Frate?”, au întrebat, nedumeriţi, pentru prima dată, monahii. “Cel ce stă legat de cruce şi nimeni nu-i dă de mâncare”, răspunse puştiul. “Şi ce-a făcut Fratele?”, au întrebat tulburaţi călugării. “A coborât şi-a mâncat”, răspunse dintr-o suflare puştiul.
Şi, în clipa aceea, toţi cei din jurul copilului au căzut în genunchi. Mare fu apoi spaima pe bătrânul mănăstirii, aflând toate acestea. Egumenul începu şi el, la rândul lui, să tremure şi, cu lacrimi în ochi, îi spuse copilului: “Spune-i Fratelui cel Mare că îl rog să mă primească şi pe mine la masă…” “Am să-i spun!, răspunse copilul bucuros, dar acum pot să iau mâncare de la bucătărie?” “Da, poţi să iei cât vrei”, răspunse tremurând egumenul. Şi seara din nou coborî peste mănăstire, iar puştiul, de data aceasta cu mâncarea luată de la bucătărie, se îndrepta vesel spre biserică. “Hai să mănânci!”, îi strigă el, mai vesel ca oricând. Şi, din nou, Fratele cel Mare coborî de pe cruce, îl mângâie şi biserica se umplu de lumină. Ca de obicei, uşile se ferecaseră ca de la sine. Apoi câte glume şi câtă veselie în jurul celor doi! Dar, printre lacrimile de râs, puştiul şi-a adus aminte de rugămintea egumenului. “Frate, îi spuse el, bunicul cel mare, de-aici, din mănăstire, ar dori şi el să-l primeşti la masă”. Şi, pentru prima oară, faţa Prietenului său mai mare se întristă. Privea undeva, jos. “Vezi firimiturile astea, de pe masă?, îi spuse, într-un târziu, Fratele cel Mare. Sunt cu mult mai puţine decît păcatele lui… Nu poate să vină”.
“Nu poate să vină?”, rămase uimit copilul. “Nu!”, fu răspunsul scurt al Fratelui. Şi apoi, din nou, fruntea lor s-a descreţit şi-au început să râdă şi să glumească. Într-un târziu, copilul şi-a luat la revedere de la Fratele cel Mare şi s-a dus spre chilia egumenului, unde acesta îl aştepta tremurând. “Ce-a zis Fratele?”, întrebă acesta, gâtuit de emoţie. “A zis că nu te poate primi!”, răspunse copilul. “De ce?”, întrebă înspăimântat egumenul. “Mi-a spus că ai mai multe păcate decât toate firimiturile de pâine căzute pe masă”. Şi atunci el, egumenul, se prăbuşi în genunchi, într-un hohot de plâns. “Spune-i să mă ierte, spune-i că-l rog din tot sufletul meu să mă ierte” Şi, cu un gest disperat, se agăţă de copilaş. Acesta îl privi surprins şi-i spuse: “Bine, am să-l rog din nou şi mâine!” Grea noapte pentru egumen! Cu zvârcoliri şi gemete de pocăinţă. Copilul însă dormi liniştit. Şi, din nou, treaba obişnuită prin mănăstire. Dar toţi se făceau că lucrează. Aşteptau seara, căci ea putea să aducă iertarea. “Pot să iau mâncare?”, întrebă, cu nevinovăţie, copilul la bucătărie. “Poţi”, îi spuse monahul, şi-i umplu cu mâna tremurândă vasul. Apoi, cu paşi mici, ca să nu răstoarne prea-plinul de mâncare, copilul intră din nou în biserică. “Hai să mâncăm!”, spuse el Fratelui cel Mare. “Hai!”, răspunse acesta, îndreptându-se spre el. Şi câte jocuri, câte glume au urmat! Apoi, în mijlocul veseliei, copilul îşi aduse brusc aminte: “Te roagă egumenul să-l ierţi… şi să-l primeşti şi pe el la masă!…” Tristeţea se aşeză între ei. De data aceasta, copilul privi singur firimiturile de pâine de pe masă: erau parcă mai multe.. “Am înţeles…, spuse copilul, nu se poate…” “Da, nu se poate”, răspunse Fratele cel Mare. Şi atunci, păcatul cel bun coborî din nou în inima copilului şi acesta îndrăzni. “Dar Tu nu te gândeşti că acum mănânci din mila lui?”, îi spuse, cu curaj, copilul, pentru prima oară. Şi sufletul Prietenului său mai mare fu mişcat din nou. Acesta îi văzu din nou inima lui bună. “Bine, spuse, după o lungă tăcere, Fratele cel Mare, spune-i că peste opt zile am să-l primesc la masă…” Ce bucurie pe egumenul mănăstirii, când, târziu în noapte, copilul îi spusese! Şi cele opt zile trecură. Pentru el, pentru bătrân, în post şi rugăciune şi, mai ales, în multă pocăinţă. A opta zi, dis-de-dimineaţă clopotele băteau. “De ce?”, întrebă nedumerit copilul. “Bătrânul a plecat la Domnul”, i-au spus călugării, care deja se pregăteau pentru înmormântare. Şi atunci copilul văzu! Vedea cum, la masa Prietenului său cel Mare, stătea fericit, cu lacrimi în ochi, egumenul, chiar el. Mâncaseră dimpreună. Pe masă nu mai era nici o firimitură, Mântuitorul îl iertase. “Am văzut Raiul! striga fericit copilul, prin mănăstire. Am văzut Raiul!”, repeta el, pentru fiecare monah în parte. “Nu se poate! strigau aceştia. Cum arată?” “E plin de iertare”, murmura copilul. (…)

Fragment din textul “Basmul din Carpaţi”, publicat în cartea lui Dan Puric, “despre Omul Frumos”

Povestea… pentru cele care nu au cartea lui Dan Puric
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Si dupa aceste cateva povesti ... simt ca v-am obosit si pus pe ganduri, asa ca o sa va spun o poezie "simpatica" , dar plina de invataminte, dragele mele! ( Stiu ca nu e bine in acest topic, dar bunicul mie imi spunea si poezii cu talc. 


Nu e de ajuns sa iubesti – Jacques Salomé


Nu e de ajuns sa îi spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta
dragoste în mine,
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este în acord
cu darul iubirii primite.
Nu e de ajuns sa îmi exprim dorintele,
trebuie de asemenea
sa accept sa nu le impun.
Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,
daca nu stiu sa le primesc
sau sa le amplific.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca vreau o relatie de cuplu
când eu îmi doresc doar sa ne întâlnim.
Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei
daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca ma poate iubi ,
daca mie mi-e teama de iubire
sau mi-e frica sa devin dependent.
Nu e de ajuns sa ma las iubit
daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
Nu e de ajuns sa fiu pasional
daca nu disting
nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns sa ma arat cu ea
daca nu o vad când suntem împreuna.
Nu e de ajuns sa îi promit ziua de mâine
daca nu sunt capabil sa traiesc în prezent.
Nu e de ajuns sa îi spun: vreau sa traiesc cu tine
daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns sa îi spun: poti conta pe mine
daca eu sunt înca dependent.
Nu e de ajuns sa îi fiu fidel
daca simt ca nu îmi sunt fidel mie însumi.
Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul
de a spune toate acestea si mai multe
pentru a începe sa construim împreuna
dincolo de întâlnire, o relatie plina de viata.
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Si ultima pe ziua de azi, dragele "mosului" - ca mai sunt si alte de facut pentru mine. 


poveste…



Odata, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta. Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in tinda si l-a intrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta ?
- Ce sa fac, tatuca, am mancat-o si-ti multumesc. A fost tare buna. Am luat, apoi, samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa
creasca acolo un piersic frumos si roditor.
- Bine ai facut, baiatul tatii, sunt sigur ca tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica ta ?
- Am mancat-o. A fost atat de buna, coapta si frageda…
- Si apoi ?
- Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom ca “lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga”.
Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? – l-a intrebat taranul si pe cel de-al treilea fiu al sau.
- Nu stiu.
- Cum nu stii, da’ ce-ai facut cu ea ?
- Am vandut-o. M-am dus cu ea in targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu toate sunt de vanzare in viata; mai ales, nu ceea ce ai primit de la parinti.
In sfarsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti.
- Dar tie ti-a placut piersica ?
- Nici eu nu stiu, tatuca.
- Cum, si tu ai vandut-o ?
- Nu, tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea si mi-a multumit din suflet.
Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si i-a spus:
- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Povestea ochiilor…

Posted on 17 November 2009.

A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba.
Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor.
El era intotdeauna gata sa o ajute.

Intr-o zi ea i-a spus lui: “Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine.”

Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.

El a intrebat-o: “Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?”

Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca
trebuie sa se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.

Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris o nota spunand: “Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au
fost ai mei!”

Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii.

Viata este un cadou!

Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva care nu poate sa vorbeasca.

Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care nu are ce sa manance.

Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange  pentru o companie.

Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva care a plecat de tanar de pe acest pamant.

Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa aiba copii.

Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a maturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.

Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la cineva care merge pe jos aceeasi distanta.

Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la someri, la cei care ar dori sa aibe un loc de munca.

Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Facatorului nostru.

Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste-i Lui (sau cui vrei) ca esti in viata!

- Imi ramasese in cap si povestea asta...  si nu puteam sa lucrez fara sa o spun.


pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
..daca toate astea ar fi audio, devin fan...sunt fan teatru radiofonic sau pe orice alt suport care sa le redea...

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Ti le pot da. Doar sa iti placa vocea mea.
Dar, pana una alta, iti poti auzi vocea ta .. le poti citi cu voce tare sau sa pui pe cineva sa ti le citeasca. 

pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Am sa ajut.

Uite:



pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Sau :





Asta e chiar faina! Sau na' imi place mie mult.   
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
daca e vocea ca dupa fizic,clar imi va placea...
ideea e ca imi place sa le ascult nu sa fac eu efortul lecturii...e ,daca vrei, poate o intoarcere la "varsta de aur" a fiintei mele;copilaria - pana la 6 ani cand nu stiam sa citesc si totul era....sau nu era...si de aici nostalgia acelei varste.

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator

asimplewoman a scris:

daca e vocea ca dupa fizic,clar imi va placea...
ideea e ca imi place sa le ascult nu sa fac eu efortul lecturii...e ,daca vrei, poate o intoarcere la "varsta de aur" a fiintei mele;copilaria - pana la 6 ani cand nu stiam sa citesc si totul era....sau nu era...si de aici nostalgia acelei varste.



Nu stiu daca fizicul are legatura cu vocea, te-ar putea surpinde, si ca sa te linistesc iti spun ca sunt cativa copii care adorm la povestile mele si nici nu apuc sa zic: "Si am incalecat pe o sa...."

Da, frumoasa copilaria cand nu ai notiuni despre ceea ce inseamna sa fi adult. Mai rau e cand esti inca copil cu toate ca deja anii spun altceva. Asta mi se intampla mie.  =D
De aia, poate, am deschis acest topic: sa ma simt copilul care sunt la o varsta a maturitatii. Ce e aia maturitate???    

pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
..vei descoperi...n-ai cum s-o ratezi...

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator

asimplewoman a scris:

..vei descoperi...n-ai cum s-o ratezi...


Daca aproape de 30 de ani nu am descoperit, inseamna ca poate pe la 40 de ani , dar pana atunci mai e... Sau pur si simplu imi e bine asa: copil. Hai fie: cu suflet de copil! Dar ce e sufletul? Lasa ca nu e important.

Mai spun o poveste:


Azi e o zi MINUNATA

Deschizand usa, de parca un uragan l-a adus, nepotelul navali in casa bunicului :

"- Bunicule! Bunicule! Am ajuns! Unde esti? "

"- Aici dragul meu! " ii raspunse bunicul cu bratele largi deschise si cu ochii sclipind de bucurie. "Vino sa te stranga mosul in brate!"

"- Ai vazut ce zi frumoasa este? Si cata veselie e in jur? Azi e o zi minunata! " ii spuse bunicul in timp ce mangaia parul ciufulit al lui Vali.

" - Bunicule, pot sa te intreb ceva? " ii spuse Vali

"- Desigur, orice" ii raspunse cu drag bunicul.

"- De ce de fiecare data imi spui ca Azi e o zi minunata? "

"- Pai dragul mosului, pentru ca asa si este. AZI e o zi MINUNATA!"

"- Si cum vine asta bunicule? Fiecare zi e minunata? Pai daca azi ploua si maine ploua si mai tare? Si daca ieri a fost frig? Toate zilele sunt minunate?"

"- Da dragul meu. Fiecare zi in care te vad sau ma pot gandi la tine e minunata, fiecare zi in care aud pasarelele ciripind e minunata, fiecare zi in care cineva imi deschide usa si ma intreaba de vorba e minunata, fiecare zi in care ..."

"- Stai! Pai in toate zilele tu faci cate ceva din ce ai zis acuma"

"- Pai da", zise bunicul. "De aceea in fiecare zi pot spune AZI E O ZI MINUNATA! Pe langa asta, Vali, sa stii un mare secret. Viata este asa cum o simtim noi ca este. Viata este asa cum o planificam in fiecare zi de dimineata cand ne trezim! Daca primul lucru la care te gandesti cand te trezesti este ca iti lipseste jucaria rosie, ca tu nu o sa primesti niciodata bicileta care o vrei, ca nu .. nu .. nu ... ei bine, asa se si intampla. Pentru ca tu asa simti. Si pentru ca ce simti iti creaza ziua.

Si atunci, de ce sa nu te trezesti si sa zici in gura mare ' AZI E O ZI MINUNATA!' Si de ce sa nu spui fiecarui om pe care il intalnesti secretul ca azi e o zi minunata? Spune-i si iti vei face si tie si lui ziua minunata"

Vali lua aminte la lectia spusa de bunicul. Si, cum stia ca bunicul este un om intelept si ca tot ce il invatase pana acum a fost cum a zis bunicul, se hotara ca de maine sa isi creeze singur ziua. Sa nu astepte ca altii sa o faca pentru el.

Ajuns acasa, si-a atarnat pe perete in fata patului, un smiley galben mare ca un soare, pe care a scris mare de tot "AZI E O ZI MINUNATA!", astfel incat primul lucru pe care il vede cand deschide ochii sa fie acesta.

******************************

Zilele au trecut si Vali a vazut ca bunicul a avut dreptate. De cand vedea dimineata ca incepe o zi minunata, de cand a inceput sa spuna parintilor si prietenilor ca e o zi minunata, Vali se simtea in permanenta minunat! Bunicul a avut (din nou) dreptate!

Si a mai observat ceva, cu cat spunea mai multor oameni, nu numai ca le aducea un zambet pe buze lor dar parca fiecare zambet ii umplea si mai mult paharul fericirii lui. Si el se simtea tot mai MINUNAT!

******************************

Vali e mare acum. Smiley-ul de la capul patului e acelasi, doar ca il vede si sotia lui dimineata. In plus si baietelul lui are un smiley aidoma, in camera lui.

Si toata viata lui e minunata!

Acum a inteles de ce. Bunicul a avut atata dreptate. Daca viata o privesti ca pe zilele care le traiesti, daca toate aceste zile sunt MINUNATE, atunci si viata este MINUNATA!



Cum e ziua ta azi? Sunt sigur ca MINUNATA!

Ai mai spus cuiva secretul azi? Daca nu, ziua nu e trecuta! Incearca si tu experimentul si vei vedea daca bunicul a avut dreptate.



AZI E O ZI MINUNATA!
pus acum 15 ani
   
juliet
Membru Senior

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2064
Fizicul are legatura cu vocea.

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
In cazul meu fizicul nu are legatura cu vocea.
Au fost cateva persoane care s-au asteptat sa am alta voce, dar a fost surprinzator sa am o voce asa.... sa citez una din persoane :" ai un fizic mai de copil si voce de matur" si mai sunt variante, dar tema e aceiasi.

Deci am o voce matura care nu se potriveste cu fizicul meu. 

pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
...ca si mine, atunci...o pot confirma vreo trei persoane,cred..

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
juliet
Membru Senior

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2064
Ai fizicul matur, dar nu ai sani.

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
...si copiii cum mai adorm la povesti?  

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
    juliet, iar problema ta...cu sanii  
no,ce sa-i faci....

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator

juliet a scris:

Ai fizicul matur, dar nu ai sani.


juliet, ce poze ai vazut tu cu mine ... cred ca am vrut sa iti arat doar asa ca sa par mai mare, ca na' paream copilaroasa in scris... iar tu oricum mi-ai dat cu vreo 3-4 ani mai putin. Si da, nu am sani, repet: sfarcurile fac toti banii. 

pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
intram off topic dar nu ma pot abtine sa nu spun ca ai dreptate...dar si un pic plini sa fie...  

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
juliet
Membru Senior

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2064
Da, ti-am dat, dar femeile de 25 de ani nu mi se par imature.

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator

asimplewoman a scris:

...si copiii cum mai adorm la povesti?  



Adorm tocmai pentru ca nu le zice Fofo (asa imi spun 2 copii carora le mai citesc povesti) ci S....a aia mare povesti. S....a care poate sa schimbe tonalitea. Ideea e ca imi pot modifica vocea, nu degeaba sunt actrita pe scena vietii.   
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
dragutz..

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Si ca sa nu intram in off topic mai bag o poveste. 

Poveste Caligrafiata

In Japonia era un obicei, ca ori de cate ori intalneai un calugar ZEN sa il opresti si sa il rogi sa iti caligrafieze cateva cuvinte pe care apoi le pastrai ca pe un talisman aducator de noroc si fericire, tie si familiei tale. Intr-o zi calduroasa de vara, trecea un mare nobil dus de 4 slujitori intr-o lectica. Era tare grea lectica aceea, pentru ca nobilul nu traia de loc rau, desi daca l-ai fi intrebat pe el, ti-ar fi spus ca e tare stramtorat si necajit… Lectica trecu pe la amiaza pe langa un calugar ZEN, care mergea linistit, privind in zare fara sa para deranjat de praful de pe drum sau de fierbintelala aerului. Slujitorii in graba lor de a ajunge la destinatie, mai ca il lovira pe calugar, si astfel il cam leganara pe pasagerul “sus-pus”. Acesta scoase capul din adapostul de matase si incepu sa ii certe pe bietii carausi, doar ca ii cam ramasera cuvintele in gat, cand isi dadu seama ca tocmai trecuse pe langa un calugar ZEN.

- Opriti, netrebnicilor tipa el cu o voce gatuita de furie. Opriti si intoarceti-va!Slujitorii intoarsera lectica dupa porunca ajungandu-l repede din urma pe calugar.

- Hei, tu, zise marele nobil, te rog sa imi scrii si mie cateva cuvinte aducatoare de noroc pentru mine si familia mea!

Calugarul se opri si fara vreun cuvant scoase de la brau ustensilele trebuitoare scrisului si se aseza in praful drumului, caligrafiind cu mare grija cateva cuvinte. Termina in cateva minute care i se parura o vesnicie nobilului. Presara cenusa pe hartia de orez proaspat asternuta scrisa, o  intinse nobilului cu o plecaciune, se scutura de praf si pleca. Nobilul lua “comoara” cu degete nerabdatoare si le porunci slujitorilor sa porneasca, lasandu-l in urma pe calugar. Dupa o vreme nerabdarea nu ii mai dadu ragaz nobilului asa ca desfacu cu grija hartia cea fina de orez spre a citi cuvintele magice care aveau sa ii aduca si lui si famileiei lui fericire vesnica.

INTAI MOARE TATAL, PE URMA MOARE FIUL SI PE URMA MOARE NEPOTUL! citi cu mare mirare nobilul!

Furia il gatui si il facu sa strige pitigaiat: _ Intoarceti lectica acum, va poruncesc sa alergati sa il prindem pe netrebnicul care si-a batut joc de mine si de familia mea. Bietii slujitori alergara cat putura de repede, manati de ploaia de injurii care ieseau fara incetare din gura nobila a “greutatii” pe care o aveau de dus. Ajunsera in cele din urma pe calugar din urma. Nobilul se dadu jos si se repezi la calugar, insafacandu-l de marginile chimonoului.

-Nenorocitule, cum ai indraznit sa scrii asa ceva. Cum adica INTAI MOARE TATAL, PE URMA MOARE FIUL SI PE URMA MOARE NEPOTUL?Imi doresti moartea mie si a lor mei? Pentru asta vei plati cu viata ta netrebnica si zicand acestea dadu sa isi scoata sabia sa ii taie gatul calugarului. Acesta cu voce blanda si luminoasa il intreba senin pe nobil: AI FI PREFERAT SA ITI MOARA MAI INTAI NEPOTUL SAU SA ITI MOARE FIUL? Daca se va intampla asa cum am scris eu, viata ta va fi una fericita…vei trai sa te bucuri de ai tai, daca se va intampla altfel… Nobilul isi dadu seama de gresala sa, si se pleca de trei ori in fata calugarului, strangand la piept bucata de hartie pe care se afla scrisa cea mai de pret urare! Cele mai simple bucurii ale vietii si mai ales cursul firesc al curgerii sale sunt si cel mai usor de trecut cu vederea… De multe ori luam “de-a gata” viata si vedem mai ales ce ne lipseste nu ce avem!“
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator

asimplewoman a scris:

intram off topic dar nu ma pot abtine sa nu spun ca ai dreptate...dar si un pic plini sa fie...  



Mai, acolo - acolo e ceva ... ca sfarcurile alea sunt si ele vizibile pe un "postament", dar  nu am auzit-o pe prietena mea sa se planga, deci e ok.

pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Si ca sa revin in topic va dau o poveste Zen simpatica, si acum rad.



Un maestru zen mergea împreună cu discipolul său pe drum, în toiul noptii

Înteleptul tinea în mână un felinar

"- Maestre", a întrebat discipolul, "este adevărat că tu vezi pe întuneric?"

"- Da, este adevărat." ii raspunse maestrul.

" - Si atunci de ce ai luat felinarul?"

" - Ca să nu dea altii peste mine!"
pus acum 15 ani
   
juliet
Membru Senior

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2064
Eu am vocea buna pt copii.

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
pus acum 15 ani
   
roseashes
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1139
ce frumos si armonios s-au impletit povestile cu sanii in topicul asta... eu zic ca deja a prins la public.
si ca sa fiu semi on topic, precizez ca in ziua de azi adorm cu povesti noaptea. aceleasi povesti pe care le-am ascultat toata copilaria la pick-up.  unele cu talc, unele fara. le stiu pe de rost

pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
   
“Spune-mi o poveste, cu a fost odata, unde Fat Frumosul, este tatal meu”.

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
juliet
Membru Senior

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2064
Copil, sani, povesti = fantezii

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator

asimplewoman a scris:

   
“Spune-mi o poveste, cu a fost odata, unde Fat Frumosul, este tatal meu”.



Te referi la mine sau la roseashes??? Care spune prima? :P
Sai ai spus asa .. ca nu vad vre-un semn de exclamatie.... si recunosc ca ghilimelele alea m-au pus in ceata.
Deci clarifica-mi intelegerea, te rog! Cred ca azi sunt blonda. Sau prea alba la par.

pus acum 15 ani
   
roseashes
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1139
"Se afla undeva in lume, Trandafirul albastru...eu, stramosul tau, nu te-am mintit, ci numai te-am indemnat sa-l cauti". asa incepe una din povestile mele preferate. dar pe eroul principal nu il cheama Fat Frumos, ci Dor Calator 

pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
spuneti toate!..dar pe rand...si vocile pe o tonalitate relativ joasa sa fie...doamne,m-am alintat destul...sa-mi revin!...

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
eu sufar acum mai mult ca oricand de "dor calator"....

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
juliet
Membru Senior

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2064
Eu am vocea cam inalta.

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
ti-o cobor eu cu prima ocazie..

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
roseashes
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1139

asimplewoman a scris:

eu sufar acum mai mult ca oricand de "dor calator"....


Dor Calator pornise in cautarea fericirii. a implinirilor. asta semnifica trandafirul albastru, si nici macar Frumoasa lumii nu l-a putut opri din drum.

dar dorul tau calator unde ar vrea sa te duci?
pus acum 15 ani
   
juliet
Membru Senior

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2064
Si ce ii faci, o stingi?!

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator

asimplewoman a scris:

ti-o cobor eu cu prima ocazie..


   

Ai un buton care regleaza tonalitatea vociilor noastre???? =D
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534

roseashes a scris:


asimplewoman a scris:

eu sufar acum mai mult ca oricand de "dor calator"....


Dor Calator pornise in cautarea fericirii. a implinirilor. asta semnifica trandafirul albastru, si nici macar Frumoasa lumii nu l-a putut opri din drum.

dar dorul tau calator unde ar vrea sa te duci?


desi va parea ca pic in dramatism, la modul fantastic cel presupune de obicei o poveste, mi-as lua printesa de mana (deci clar am fi doua printese) si am fugi in "Tara fara Oameni"...dulce utopie.

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
roseashes
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1139
  trandafirul tau albastru e o printesa si o tara fara oameni? interesant, desi e o utopie cu doua taisuri. in ce ma priveste, as prefera o tara cu Oameni. adica oameni cu majuscula, nu astia cu minuscula intre care traim acum

pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
...imbatranesc...imi doresc din ce-in-ce mai putin...

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
roseashes
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1139
  daca asta e un criteriu, inseamna ca totusi si eu sunt batrana. si am fost batrana de mica. totusi ascult povesti. asta ma face senila, sau ma salveaza si ma face tanara?
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
era criteriul meu,doar...

“Copilul rade :

<<Intelepciunea si iubirea mea e jocul!>>

Tanarul canta :

<<Jocul si intelepciunea mea-i iubirea!>>
Batranul tace :

<<Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!>>”  Lucian Blaga

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
juliet
Membru Senior

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2064
Deci eu sunt copil, dupa Blaga.

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
..dar vorba lui seetnot: toti astia sunt morti...

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
sweetnot
Administrator

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 2578
sweetNot .............am avut si eu dreptate odata.........si am trait si eu sa vad.......ar trebui sa iti fac un tron

_______________________________________
Say it ain't so Your drug is a heartbreaker Say it ain't so
My love is a lifetaker
pus acum 15 ani
   
roseashes
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1139
esti norocoasa sweet, sa fii apreciata in timpul vietii, majoritatea sunt apreciati abia dupa ce dau coltul. intai iti facem tron tie, si dupa aia altora. 

pus acum 15 ani
   
sweetnot
Administrator

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 2578
          din ce sa imi faceti mie tron fetili.....din carbuni incinsi?

_______________________________________
Say it ain't so Your drug is a heartbreaker Say it ain't so
My love is a lifetaker
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
O scurta poveste zen


Un fermier avea un cal,dar,intr-o zi,acesta a fugit,astfel incat fermierul si fiul lui au inceput sa se inhame la plug.Vecinii le-au zis:''O ce ghinion ca v-a fugit calul!''Fermierul a raspuns simplu:''Ghinion,noroc,cine stie?''
In saptamana urmatoare,calul s-a intors la ferma,aducand o herghelie de cai salbatici cu el. ''Ce noroc!'',au exclamat vecinii,dar fermierul a raspuns:''Noroc,ghinion - cine stie?'' Apoi fiul fermierului a fost aruncat de unul dintre caii salbatici,in timp ce incerca sa-l calareasca si si-a rupt piciorul. ''Ah , ce ghinion groaznic'', i-au compatimit vecinii.Din nou , fermierul a raspuns ''Ghinion,noroc,cine stie?''
Cateva saptamani mai tarziu, regele i-a recrutat pe toti tinerii in armata lui,ca sa-i pregateasca pentru batalie.Fiul cu piciorul rupt a fost lasat acasa. ''Ce noroc ca fiul tau nu a fost fortat sa se duca la razboi!'', au exclamat vecinii. Iar fermierul a spus:''Noroc,ghinion - cine stie?''
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Gustul clipei

Un călător întîlni un tigru. Fugi, urmărit de tigru, pînă ajunse la o prăpastie. Se agăţă de corzile unei viţe sălbatice şi-şi dădu drumul în prăpastie. Tigrul îl aştepta sus. Omul privi în jos şi văzu că în fundul prăpastiei îl pîndea alt tigru. Şi doi şoareci începură să roadă corzile viţei ... Atunci, omul văzu, crescută într-o crăpătură a stîncii, o fragă. Ţinîndu-se de corzi, se întinse şi o culese. O băgă în gură, incet. Ce gust minunat avea !


Aceasta a fost prima povestioara zen pe care am auzit-o. Si acum imi place.

pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
O ceaşcă cu ceai

Nan-in, un maestru din epoca Meiji (1868-1912), a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea să cunoască ce înseamnă filozofia Zen.

Nan-in îl servi cu ceai. A umplut ceaşca oaspetelui, dar a continuat să toarne.

Profesorul îl privi mirat şi-i spuse:

- Ceaşca s-a umplut, nu mai încape nimic !

- Tu, ca şi această ceaşcă, eşti plin de părerile tale, de prejudecăţi. Cum să-ţi explic ce înseamnă Zen, dacă nu are unde să intre ? Goleşte-ţi întîi ceaşca ...
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
O poveste din  "Constienta" de Anthony de Mello

O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.

- Cine esti? a intrebat-o o Voce.
- Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
- Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
- Sunt invatatoare.
- Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu.

Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: “Cine esti tu?”

- Sunt crestina.
- Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
- Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana celor sarmani.
- Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.

In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, intreaga ei viata s-a schimbat.
Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic - caci asa se nasc lacomia si ambitiile; nu sa fiti cutare sau cutare - caci asa deveniti conditionati; ci pur si simplu sa fiti.
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
din viteza ti-am stalcit numele..   ...ramai o dulce chiar si cu numele stalcit

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator

asimplewoman a scris:

din viteza ti-am stalcit numele..   ...ramai o dulce chiar si cu numele stalcit


Nu inteleg ce nume ai stalcit.

pus acum 15 ani
   
sweetnot
Administrator

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 2578
pe al meu inca nu mi-am castigat dreptul sa stau pe peretele faimei alaturi de dvs dna V

_______________________________________
Say it ain't so Your drug is a heartbreaker Say it ain't so
My love is a lifetaker
pus acum 15 ani
   
roseashes
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1139
facem doi pereti, cate unul pentru fiecare. ca sa aveti loc sa va desfasurati faimele in voie. daca mai gasiti doua doamne sau domnisoare care indeplinesc conditiile, facem 4 pereti, punem de-o casuta. house of fame, suna bine

pus acum 15 ani
   
sweetnot
Administrator

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 2578
      si u administrezi financiar toata treaba ai?

_______________________________________
Say it ain't so Your drug is a heartbreaker Say it ain't so
My love is a lifetaker
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
meei,dar frumos le mai povesti pe aici..., coautoarelor ce sunteti!!  

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Ce modificare de text. :P
Foarte bine! Ca de multe ori nu citesc tot si asta pentru ca sunt atenta la cuvinte "cheie". ) Plus de asta se intampla sa se pape cuvinte sau si mai rau (se stie cazul meu cu acel cuvant... am si uitat cuvantul ). )
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Si sa incep cu povesti.

Fereastra sufletului




O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.

În prima dimineaţa din noua casă , în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon .

CE CEARCEAFURI MURDARE ÎNTINDE VECINA NOASTRĂ ÎN BALCON... !

Cred că are nevoie de un nou săpun...poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile !

Soţul ei privi şi rămase tăcut.

Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.

După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei: Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţându-o altă vecină??

Soţul ei îi răspunse:

"Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre ! "

Viaţă este aşa! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi...





Poate se stia aceasta poveste, ca a umblat ceva vreme pe net in forma de pps, oricum cine nu o stia, acum desigur ca o stie. 

pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Povestea arborelui bătrân


Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.

Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat.



(Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie).



Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele.



(Iubirea este intotdeauna gata sa se incline; egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.)



Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire.



(Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva).



Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei.



(Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil)



Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit.



(Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza).



Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni. De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: "Vino, vino. Te astept!".



(Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare).



Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.

Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti.

" Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?"

Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat:

" Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine."

Baiatul i-a raspuns:

"Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc bani. "



(Egoul este intotdeauna motivat



"Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o."



(Egoul are intotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata).



Uimit, copacul i-a spus baiatului:

"Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am!"



(Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat)



" Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani!"

Baiatul i-a spus:

" Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani!"



(Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa).



Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus:

"Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani."

Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit.



(Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire).



Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor.
Baiatul nu s-a mai intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii...

Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa fiinta era in agonie.

Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.

Acesta i-a spus: "Vino la mine. Vino si imbratiseaza-ma!"

Barbatul i-a raspuns: "Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte."



(Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca)



Copacul a insistat: "Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine!"

Barbatul i-a raspuns: "Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?"

Copacul a exclamat: "O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa. Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei. Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor."

Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit.



(Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime).



Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: "Vino, vino, iubitul meu!"

Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac.

Acesta l-a intrebat: "Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp."

Batranul i-a raspuns: "Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barca!"

Fericit, copacul i-a spus: "Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta."

Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.

Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata.



(Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat).





Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit:

'Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj.'



(Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii).



... cam lunga, dar... sper sa merite timpul vostru!

pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator




ce vremuri...
ce talent...
pus acum 15 ani
   
roseashes
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1139
iubirea trebuie sa se impleteasca si cu demnitatea, si poate chiar cu putin ego ca sa pastrez terminologia. iubirea care se lasa calcata in picioare nu aduce fericire nimanui. trebuie sa iubesti nitelus mai vertical, nu intins la picioarele nimanui.
sau poate am pierdut eu ceva pe parcurs...
pus acum 15 ani
   
juliet
Membru Senior

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2064
Iubirea ... prea multe pretentii.

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
A fost o data ca niciodata o insula unde locuiau sentimentele: Fericirea, Tristetea, Cunoasterea si toate celelalte, inclusiv
Iubirea....
Intr-o zi, au fost anuntate ca insula se va scufunda, asa ca
toata lumea si-a reparat barcile si a plecat. Iubirea a fost singura care a ramas.
Iubirea a vrut sa persevereze pana in ultimul moment.
Cand insula era aproape inundata in intregime, Iubirea s-a decis sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca mare eleganta.
Iubirea i-a spus:
"Poti sa ma iei si pe mine cu tine?"
Bogatia a raspuns:
"Nu, nu pot. Am barca plina de aur si argint. Nu mai este nici
un loc pentru tine aici."
Iubirea a decis sa o intrebe si pe Vanitate, care trecea
intr-o barca frumoasa:
"Vanitate, te rog, ajuta-ma!"
"Nu pot sa te ajut, Iubire. Esti uda fleasca si asta ar putea sa-mi
strice barca," a raspuns Vanitatea.
Tristetea era prin apropiere, asa ca Iubirea i-a cerut ajutorul:
"Tristete, lasa-ma sa vin si eu cu tine."
"Oh.....Iubire, sunt asa de trista incat am nevoie sa fiu singura!"
Fericirea a trecut si ea pe langa Iubire, dar era asa de fericita
incat nici macar nu a auzit cand a strigat-o Iubirea. Deodata, s-a
auzit o voce:
"Vin-o Iubire, Te voi lua cu mine." Era un batranel.
Iubirea s-a simtit atat de binecuvantata si bucuroasa incat a uitat
sa intrebe ce nume avea batranelul.
Cand au ajuns pe uscat, batranul si-a vazut de drumul lui.
Iubirea realizand cat de mult ii datoreaza acestuia, a intrebat-o pe
Cunoastere:
"Cine m-a ajutat?"
"A fost Timpul," a raspuns Cunoasterea.
"Timpul?" a intrebat Iubirea."Dar de ce m-a ajutat Timpul?"
Cunoasterea a zambit si cu o adanca intelepciune i-a raspuns:
"Deoarece numai Timpul este capabil sa inteleaga cat de minunata
este Iubirea."
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Adevarul – poveste budista

Maestrul isi tine discipolul cu capul sub apa timp indelungat, pana cand discipolul incepe sa se zbata cumplit, in pragul sufocarii … in ultimul moment, maestrul isi elibereaza discipolul si-l readuce la viata:

Disciplolul (mai mult mort decat viu, tragand, cu ultimele puteri, aer in plamani, se revolta):

- De ce? … De ce? … De ce?

Maestrul (calm):
Iti voi explica … cand vei dori adevarul, asa cum ai dorit aerul, abia atunci vei sti sa-l pretuiesti.

Discipolul (cu indignare):
- Daca adevarul imi cere o suferinta atat de mare, urasc adevarul!

Maestrul (cu blandete):
- Inteleg … asa e la inceput … dar aceasta a fost abia prima lectie despre adevar … si scufunda din nou capul discipolului in apa ….
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
as redenumi acest topic: la(in) Tara cu povesti .

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
roseashes
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1139
eu cand am spus ca va fi ca si copilul ei, nu m-am gandit ca o sa-l creasca pana la facultate 

pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator

asimplewoman a scris:

as redenumi acest topic: la(in) Tara cu povesti .



Buna idee!

Si pentru asta iti dedic un koan:

Nu exista nimic


Yamaoka Tesshu, un tanar invatacel zen, vizita un maestru dupa altul. Asa a ajuns la Dokuon din Shokoku. Dorind sa arate cat este de invatat i-a spus: „Mintea, Buddha si fiintele sensibile, pana la urma nu exista. Adevarata natura a fenomenelor este goliciunea. Nu exista realizare, nu exista iluzie, nu exista intelepciune si nu exista mediocritate. Nu exista darnicie si nimic ce trebuie primit.”

Dokuon fuma linistit si nu spunea nimic. Dintr-o data la pocnit pe Yamaoka cu pipa, iar acesta s-a infuriat.

“Daca nu exista nimic”, a spus Dokuon, “ de unde vine aceasta furie?”
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
e tenace..sa vedem cat tine...

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
multam....se vede ca e incapabil de ataraxie acest yamaoka  

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator

roseashes a scris:

eu cand am spus ca va fi ca si copilul ei, nu m-am gandit ca o sa-l creasca pana la facultate 



Chiar vreau sa faca si doctorat.    


Vai, ce am gasit!   


Ce este Buddha


Un calugar l-a intrebat pe Tozan: “ Ce este Buddha?”

Tozan a raspuns: “Trei kilograme de panza.”

are dublu inteles
       

pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
ce este Buda?!..cine nu stie?? ..tot dublu intele.. 

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator

asimplewoman a scris:

e tenace..sa vedem cat tine...



Oricum acest topic e in proba. Deci cat va tine?
Importanta relativa sau relativ important. ( numai eu ma pot exprima asa... adica , (virgula ) cuvinte in cuvinte, pe langa  cuvinte , litere... a???)
O seara faina!

pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator




Acum se si aude... si ce bine se aude! Nu e vocea mea! 

pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Si cum acum nu mai am timp de povesti va las dragele mele sa va uitati la desene:

















:P




Ajunge pentru azi, acum la "teme" si apoi la nani.

pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Povestea cu barca goala


Se spune ca era o data un student care se infuria foarte repede pe tot ce i se intampla…nu ca nu ar fi fost usor, cand toate ii mergeau mai mult decat pe dos. Maestrul lui din planul terestru s-a hotarat sa il conduca spre intelegerea unui adevar simplu care sa il faca sa treaca mai impacat prin viata lui si prin viata celorlalti. Asa ca l-a luat deoparte si i-a spus:
- Dragul meu, sa presupunem ca esti intr-o barca pe un fir de apa destul de ingust, si din sens opus vine o alta barca, iar acea barca este condusa de un om care de voie sau de nevoie intra in barca pe care o conduci tu, ce faci atunci?
- Pai ce sa fac, ma supar, ce, nu m-a vazut ca vin?  Nu putea sa faca in asa fel incat sa nu se ajunga la ciocnirea barcilor, asa ceva nu se poate….
- Incetisor dragul meu! Am inteles, dar daca ti-as spune ca in barca cealalta nu era nimeni…ca era o barca goala care s-a ciocnit de barca ta pur si simplu…In acest caz ce ai face?
- In cazul asta mi-as vedea de drum…asa a fost sa fie!
- Intocmai dragul meu! Asa a fost sa fie! Fii o barca goala! si considera ca te ciocnesti doar de barci goale atunci cand navighezi pe raul vietii. Astfel vei putea sa iti concentrezi energia si lumina in lucrurile care merita cu adevarat! Pe o barca goala nu se supara nimeni…o barca goala nu te poate supara…E atat de simplu!
Studentul a plecat inseninat si ori de cate ori se intampla pur si simplu ca barca lui sa se ciocneasca de barcile celorlalti…el arunca repede din barca mania, frustrarea, judecata celuilalt si trecea zambind mai departe in barca lui golita de tot raul din el!
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Legenda celor trei calugari

Pe o insula pustie, traiau odata trei calugari, de o mare pietate. Erau extrem de batrani, atat de batrani incat nici unul dintre ei nu-si putea aminti varsta pe care o avea. Aveau barbi lungi si albe care le ajungeau pana la brau si fete cu riduri foarte profunde. Sosirea lor pe insula a fost in urma cu zeci si zeci de ani, asa incat ei uitasera tot ceea ce invatasera inainte de debarcarea lor acolo. Zi de zi, ei se dedicau rugaciunilor lor care, la drept vorbind, constau in repetarea pur si simplu a acestei fraze:

„ Voi sunteti trei, noi suntem trei – binecuvantati- ne!”[Aceasta rugaciune se refera la Taina Sfantei Treimi]

Cu mare veneratie rosteau rugaciunea, de mai multe ori pe zi, cu fata spre Rasarit, cu capetele aplecate. Ramaneau in picioare, unul langa altul, tinandu-se de maini. Cel mai batran dintre ei recita cel dintai, apoi cel mai tanar si apoi mijlociul:

„ Voi sunteti trei, noi suntem trei – binecuvantati- ne!”

Intr-o zi, un episcop a inceput o vizita in grupul de comunitati religioase de care raspundea, pentru a se asigura ca toate respecta canonul Bisericii. Si iata ca ajunge in apropierea insulei, care ii era complet necunoscuta si care parea pustie. Totusi, da ordin de acostare. Intamplarea a facut ca cei trei calugari sa se afle tocmai atunci pe tarm. Acestia zarira luxoasa ambarcatiune si pe episcopul in frumoasele lui vesminte. Si se apropiara cu reverenta, sarutandu-i picioarele. Vazandu-le zdrentele si murdaria, episcopul a facut un pas inapoi, apoi si-a revenit si a facut asupra fiecaruia dintre ei, semnul crucii. Le-a spus sa se ridice si a inceput sa-i chestioneze, dorind sa stie de unde vin, de cat timp traiau ei acolo si, bineinteles, natura canoanelor pe care le practicau pentru salvarea sufletului lor. Cei trei facura inca o reverenta si se grabira sa explice ca ei recitau doar o singura rugaciune si ca nu aveau cunostinta de nici o alta practica. Episcopul le-a cerut sa-i faca o demonstratie.

Cand cei trei batrani i-au aratat, episcopul a ramas interzis si indignat. Rugaciunea pe care tocmai a auzit-o, pe langa ca ii era necunoscuta, ii mai si parea a fi un sacrilegiu. „Dar ce inseamna aceasta! Cine v-a invatat sa va rugati astfel ?”

Cei trei calugari erau, dupa cum se poate imagina, din cale afara de incurcati si au trebuit sa recunoasca deplina lor ignoranta.

Episcopul nu-si credea urechilor. „Daca am inteles bine, voi nu practicati sfanta liturghie, nici nu recitati psalmii si nici o alta scriere sfanta!” Abia atunci afla din gura celor trei ca ei erau analfabeti.

”Fie, zise el, dar cel putin spuneti „Tatal Nostru” in fiecare zi?”, se agata el de aceasta ultima speranta. Dar fu din nou dezamagit, pentru ca il auzi pe cel mai tanar dintre ei:

”Tatal Nostru ? Nu cunosc! Iar daca l-am cunoscut candva, marturisesc ca azi nu mai am nici o amintire despre el.” Ceilalti doi se multumira sa-si plece capetele.

”Vai! Dar este inadmisibil, voi ignorati pana si „Tatal Nostru”, rugaciunea cea mai importanta a credintei crestine! Piatra unghiulara, insusi fundamentul slavitei noastre religii, pe care ne-a dat-o Iisus Christos in persoana. Cum ati facut de ati uitat-o pana si pe ea ?”

Iar cel mai tanar, la randul sau, isi pleca capul. Toti trei pastrau tacerea, intr-atat le era de rusine.

”Fara indoiala ca ceasta situatie nu mai poate dura!”, sfarsi prin a spune episcopul. „Eu sunt raspunzator de buna-starea voastra spirituala. Dumnezeu m-a facut pastorul vostru si am datoria sa va invat cel putin aceasta rugaciune esentiala, pentru ca sufletele voastre sa-si poata afla odihna dupa aceasta viata.”

Cei trei calugari consimtira imediat dar lucrul acesta nu era asa de simplu cum parea, pentru doua motive: primul era ca toti trei nu auzeau bine, asa incat episcopul a trebuit sa le repete de mai multe ori frazele, pana cand ei le-au inteles. Al doilea motiv era ca facultatea lor de memorare era aproape nula. Episcopul a petrecut o zi intreaga, din zori pana seara, facandu-i sa repete rugaciunea, fraza dupa fraza. Prima fraza fiind retinuta, treceau la a doua. Dar cand a doua ajungea sa fie retinuta, ei o uitau deja pe prima. In sfarsit, dupa eforturi colosale, episcopul a putut sa constate cu satisfactie ca cei trei batrani ajunsesera sa recite rugaciunea de la inceput pana la sfarsit, fara sa uite nimic.

Cand i-a parasit pentru a-si relua calatoria pe mare, soarele apusese deja de ceva timp, iar luna inca nu era pe cer. Era o noapte intunecoasa.

La reintoarcerea pe vas, episcopul s-a asezat pe punte spre a se ruga, dupa cum facea de obicei. Dar iata ca dupa numai un sfert de ora, auzi matelotii strigand inspre el. „Excelenta”, strigau ei, „priviti aici jos!” El se uita intr-acolo si vazu o lumina orbitoare apropiindu-se pe ape. Nu-si credea ochilor! Lumina crestea pe masura ce se apropia si, ajungand in apropierea vasului, era ca un soare stralucitor. Spre surpriza episcopului, in interiorul acestui soare el i-a vayut pe cei trei calugari, care se tineau de mana.

La vederea episcopului, cei trei batrani piosi faceau semne cu mana, strigand: „Nu plecati, mai ramaneti! Am uitat deja rugaciunea care ne-ati invatat!”
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Se povesteste ca un barbat si femeia sa au venit la un
preot sa-i ceara sfat. Femeia isi acuza omul ca este
prea risipitor, in timp ce barbatul o mustra pe
nevasta ca este prea zgarcita. Uitandu-se la ei,
preotul le-a aratat palma deschisa si i-a intrebat:
- Daca mana mea ar fi mereu astfel, mi-ar mai fi ea la
fel de buna ?
- Nu, parinte!
Preotul a strans atunci puternic pumnul si, tinandu-l
asa, i-a intrebat:
- Dar daca mana mea ar fi mereu astfel, mi-ar fi de
ajutor ?
- Nu, bineinteles, parinte.
- E, atunci mai ganditi-va la asta si o sa vedeti care
are dreptate!

Tot ce intrece dreapta masura e vatamator.
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Poveste...

A fost odata un barbat -- obisnuit de tot, nu se deosebea prin nimic
de satenii sai. Avea o gospodarie -- cea mai obisnuita din lume. O
sotie ca toate sotiile, credea el. Copii, ca toti copii, nu gasea
nimic deosebit in viata sa.
Intr-o zi, catunul in care locuia barbatul nostru a fost vizitat de
un strain. Mai mult, un strain foarte straniu. Calatorea, bietul,
prin lume, dormea unde nimerea, minca din ceea ce ii dadeau oamenii.
Calatorul a batut la usa omului nostru, si a cerut adapost pe
noapte. Omuleanul era o persoana buna, si l-a acceptat. I-a oferit
un pat in camara, la hranit cu ce avea, si a inceput sa-l intrebe ce
mai este prin lume.
I-a spus calatorul, ca la o distanta de vreo 10 zile de mers este un
loc cu totul deosebit. Nu se aseamana cu nimic in lume. Natura,
oamenii, animalele -- totul e absolut fantastic.
Intrucit era seara tirziu, calatorul si-a cerut scuze de la gazde,
si a spus ca este foarte obosit, si ca-l asteapta o alta zi plina de
evenimente.
Dimineata a plecat, pentru a nu se mai intoarce niciodata in aceste
meleaguri.

Omul nostru, insa, nu a mai avut odihna de atunci. Nici mincarea nu
il mai interesa, nici gospodaria, nici familia. Vazind ca stau asa
lucrurile, sotia lui i-a adunat intr-o zi ceva de ale gurii, a pus
bucatele intr-o traista si i-a intins-o sotului.

Nu era nevoie de multe cuvinte, barbatul si-a luat ramas bun, si a
plecat cu traista in spate.
A mers el o zi, doua, trei... In seara celei de-a cincea zi, a ajuns
el intr-o cimpie deschisa, foarte frumoasa, si a vazut la o distanta
de circa 50 de metri, un pom mare, ramuros. Si-a zis "Voi innopta
aici, iar miine voi porni mai departe". Si pentru ca sa cunoasca
directia unde sa mearga, s-a culcat cu capul spre locul de unde a
venit, si cu picioarele spre directia in care urma sa porneasca
dimineata.
Nu stiu ce vise a avut omul, dar nu a avut un somn linistit.
Dormind, s-a rostogolit el cumva, si a ajuns cu capul in directia
opusa.
S-a trezit cu noaptea in cap, si a pornit la drum, iar peste vreo
cinci zile a ajuns intr-un sat de o frumusete uluitoare. Parca ii
cunostea pe oamenii de acolo, dar ii pareau niste oameni foarte
intelepti si de-a dreptul admirabili. O femeie, care semana leit cu
sotia lui, numai ca mai frumoasa si mai inteleapta, l-a poftit in
casa. Acolo a vazut si niste copii -- parca erau ai lui, dar mai
destepti si mai cuminti.
Iar satenii si familia au vazut un alt om, mai intelept cu 10 zile
de drum...
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
"Nimanui nu-i este frica de necunoscut. Cea de care iti este frica, este pierderea cunoscutului. De asta iti este frica." [...]
Odata, cineva a intrebat:"Cum este iluminarea? Cum este trezirea? La fel ca cersetorul din Londra, care isi pregatea culcusul peste noapte. Cu greu capatase o coaja de paine. Apoi, a ajuns pe cheiul Tamisei. Ploua marunt, asa ca s-a ghemuit in vechiul lui palton zdrentuit. Era pe cale sa adoarma, cand, deodata, opreste un Rolls-Royce cu sofer. Din masina coboara o doamna tanara si frumoasa, care ii spune:"Sarmane om, ai de gand sa-ti petreci noaptea aici, pe chei?" Iar cersatorul raspunde:"Da." Ea spune: "Nu pot admite asa ceva. Vii la mine acasa sa petreci o noapte confortabila si sa primesti o cina buna." Ea insista ca el sa urce in masina. Ei bine, ies din Londra si ajung undeva la conacul ei situat intr-un parc imens. Sunt condusi in casa de majordon, caruia femeia ii spune:"James, te rog ai grija sa fie gazduit in aripa servitorilor si tratat bine." Ceea ce se si intampla. Tanara  doamna se dezbraca si e gata sa mearga la culcare, cand isi aduce aminte de musafirul ei din noaptea aceea. Asa ca, isi pune ceva pe ea si strabate in varful picioarelor coridorului, spre aripa servitorilor. Vede o licarire de lumina in camera in care a fost gazduit cersatorul. Bate usor la usa, o deschide si il gaseste pe om treaz. Ea ii spune:"Care este problema, om bun, n-ai primit o masa buna?" El raspunde: "Niciodata in viata mea nu am avut parte de o masa mai buna, doamna." "Iti este destul de cald?" El spune: "Da, patul e cald, minunat." Apoi ea spune:"Poate ca ai nevoie de putina companie. Da-te un pic mai incolo." Si ea vine mai aproape de el, iar el se da la o parte si cade chiar in Tamisa.
Ha! Nu v-ati asteptat la una ca asta! Iluminarea! Iluminarea! Cand esti gata sa sa schimbi iluziile cu realitatea, cand esti gata sa schimbi visele cu faptele, aceasta este calea de a descoperi totul. [...] lucrurile nu au nevoie sa fie reparate. Chiar nu trebuie. Aceasta e marea iluminare. Lucrurile trebuie intelese. Daca tu le-ai intelege, ele s-ar schimba."

un pasaj din cartea lui Anthony de Mello - Constienta
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
"Un om a gasit un ou de vultur si l-a pus in cuibarul unei gaini de curte. Puiul de vultur a iesit din ou odata cu puii de gaina si a crescut impreuna cu ei. Toata viata lui, vulturul a facut ceea ce au facut si puii de curte, crezand ca este un pui de curte. A scurmat pamantul dupa viermi si insecte. A cloncanit si a cotcodacit. Dadea din aripi si zbura un pic in aer.
Anii au trecut si vulturul a imbatranit foarte tare. Intr-o zi el a vazut o pasare splendida deasupra lui, pe cerul fara nori. Aceasta plana intr-o gratioasa maretie printre curentii puternici, abia batand din aripile sale viguroase, aurii.
Batranul vultur privi in sus cu veneratie. "Cine e aceasta?", a intrebat el.
"Acesta este vulturul, regele pasarilor", i-a spus vecinul sau. "El apartine Cerului. Noi apartinem Pamantului - noi suntem gaini." Si astfel vulturul a trait si a murit ca o gaina, pentru ca asta a crezut ca este." tot din Contienta
pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
...CONEXA: decat o viata de gaina, mai bine o zi dar  vultur!

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
roseashes
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1139
of of, iar extremele astea. de ce nu pot si gaina si vulturul sa traiasca o viata bine mersi, fiecare in legea lui?  asa niste zicale pesimiste si neecologiste...zau.

pus acum 15 ani
   
asimplewoman
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 534
asta am extras eu din povestioara...asa-i vad eu "talcul"..fara nicio trimitere la extremism sau lipsa de civism ecologic...

_______________________________________
Nu sunt cu nimic mai presus de nimeni. Sunt muntele intreg de slabiciuni.
pus acum 15 ani
   
Tara
Vizitator
Am primit si eu, si va transmit cu multa dragoste. Urmand ca mai apoi sa nu mai scriu nimic pe acest forum... si asta poate pentru ca nu o sa mai am timp sau acces la internet. Urmeaza marea calatorie pentru mine in lume.
Multumesc pentru "gazduire" si pentru ospitalitate! O viata sanatoasa si frumoasa!

Nu este o poveste, dar mi-am permis sa scriu - pardon! sa dau copy-paste (ce lipsa de originalitate)  aici mai ales ca sunt inca "mama" acestui "copil".

Pe parcursul unei zile, intampinati multe lucruri care va secatuiesc de energie si alunga vibratiile pozitive; seful poate e nedrept cu voi, sau poate partenerul vostru sau copiii au o zi mai agitata, aveti parte poate de  o altercatie, de trafic, zgomot, vesti CENZURAT DE OWNER sau aveti provocari  pur  si simplu care va mananca energia.

Iar atunci cand vibratiile  voastre se invart pe o frecventa joasa, este foarte greu sa va concentrati pe scopurile voastre sau sa va propuneti sa fiti fericiti.

Atunci cand esti pe o vibratie inalta, te simti mai stabil, mai in siguranta, mai creativ, pasionat, increzator, conectat la viata, expresiv si intuitiv. Iar aceasta este o modalitate excelenta de a-ti petrece timpul in aceasta viata.
Sunt foarte multe metode prin care va puteti ridica vibratia. Va voi voi impartasi zece dintre ele pe care le poti aplica timp de cateva minute pentru a avea rezultate.

Pe masura ce va veti familiariza cu ele, veti incepe sa gasiti propriile voastre metode. Studiati-le si incorporati- le in rutina voastra zilnica. Veti descoperi ca aveti mai multa energie si resurse pentru a trai viata plenar.

1. Canta

A canta este cea mai rapida si usoara metoda de a-ti creste vibratia. E foarte greu sa te simti trist sau deprimat atuci cand canti. Incearca sa canti un cantec cu versuri. Canta cat te tin plamanii, de parca ai fi intr-un muzical pe Broadway. Daca esti timid, gaseste-ti un loc privat pentru a face asta. E foarte distractiv si sa inventezi cuvinte pentru un cantec mai vechi. Si la fel de amuzant este sa incerci sa faci karaoke.

Incearca sa canti chiar atunci esti prea trist/a ca sa ai chef de cantat. Canta dimineata, cand iti pregatesti copiii pentru gradinita sau pentru scoala sau cand te pregatesti pentru o noua zi de munca si vei vedea ca ziua ta se va imbunatati semnificativ.

2. Fa miscare

Cand iti misti corpul, inviti Spiritul Universal in interiorul tau si misti energiile inauntrul tau astfel incat distrugi posibilele blocaje energetice din zona chakrelor.
Danseaza! Pune-ti o melodie, si apoi misca-te in ritmul muzicii.

Daca nu-ti place sa dansezi, fa exercitii. Fa o plimbare, pe jos sau cu bicicleta, urca scari, ridica greutati. Pune-ti muschii la treaba. Acest lucru te va impamanta si te va reconecta cu corpul tau si cu Pamantul. Aminteste-ti ca esti o fiinta spirituala intr-un corp fizic si ca trebuie sa ai grija de corpul tau pentru ca el sa-ti poata adaposti in siguranta Spiritul. Poti sa incerci si Qigong, Tai Chi, sau Yoga. Toate incorporeaza meditatia si isi propun sa reconecteze mintea, corpul si Spiritul.

Miscarea corpului curata sistemul limfatic si elibereaza endorfinele care dau senzatii placute in corp. Miscarea energizeaza. Cand oamenii sunt tristi sau deprimati, nu au tragere de inima spre miscare si prefera statul la televizor sau in pat. Daca esti pe o frecventa negativa, impune-ti sa faci miscare. Plimba-te putin sau danseaza pe melodia preferata. Vei observa o schimbare considerabila a vibratiilor tale.

3. Razi

Umorul iti ridica intotdeauna vibratiile. Exista un motiv pentru care s-a spus ca rasul este cel mai bun medicament. Daca te tarasti prin viata si te simti zdrobit, gaseste un motiv de ras. Razi chiar de tine si de situatia ta. Invata sa nu te iei prea in serios. Daca nu poti sa razi de propria ta situatie, atunci gaseste motive de ras in alta parte. Uita-te la o comedie, uita-te la un filmulet amuzant sau citeste o carte de bancuri. Rasul elibereaza endorfine in corp. Foarte rar vezi oamenii deprimati razand. Daca ar rade, in mod sigur ar reusi sa scape de depresie.


Cand esti in stare sa razi, chiar daca te afli intr-o situtie de viata mai dificla, acest lucru te va conduce intr-un punct de unde vei putea sa actionezi si vei putea sa scapi de vibratiile joase.

Cand a fost ultima data cand ai ras din tot sufletul? Astfel incat sa te doara stomacul sau sa-ti dea lacrimile? Este un sentiment minunat de eliberare, care merita incercat mai des.

4. Mediteaza

Meditatia este o metoda excelenta de a va reconecta cu mintea si Spiritul. E recomandat sa va asezati intr-o pozitie confortabila, sa puneti muzica relaxanta pe fundal, sa aprindeti cateva lumanarele parfumate. Apoi sa va concentrati pe respiratie. Sa observati inspiratiile si expiratiile. Sa faceti cateva expiratii adanci. Veti observa ca va vin multe ganduri in minte. E bine sa le lasati sa intre si sa plece. Sa fiti constienti de gandurile voastre si apoi sa le dati drumul.

Puteti sa stati in acesta stare pentru a va bucura de momentul prezent, sau puteti face o meditatie care sa va separe, prin imaginatia voastra, de ego si sa va duca in  comunicare cu Sinele, cu intuitia, cu ghizii vostri Spirituali.

E recomandat sa faceti exercitii zilnice de meditatie, timp de 10 minute. Unora le place sa mediteze dimineata, imediat cum se trezesc, pentru a ramane cu aceasta stare buna pe tot parcursul zilei. Mai exista si varianta meditatiei inainte de a merge la culcare, pentru eliberarea tuturor energiilor negative acumulate pe parcursul zilei. Meditatia poate fi facuta la birou, in timpul pauzei de pranz sau oricand in timpul zilei.

5. Curatare energetica.

Exista un corp energetic de lumina in interiorul fiecaruia dintre voi. Pe parcursul unei zile, acest corp energetic se impregneaza cu experientele si energiile altora. Unele din acestea te vor energiza, insa altele te vor seca de energie. Poti insa sa-ti refaci energia, devenind constient de ea si facand cativa pasi pentru a reechilibra energiile. Iata cateva metode de curatare energetica rapida;

Respira adanc de zece ori.
Respiratia adanca indeparteaza tensiunile din corp si oxigeneaza sangele. De asemenea, indeparteaza starile de manie, frica sau depresie. Pe inspiratie e bine sa spuneti mantra:

"Inspir Iubirea si Lumina din Univers. Permit numai Iubirii si Luminii sa locuiasca in mine. "Si apoi pe expiratie: "Indepartez negativitatea si reziduurile ei din corpul meu. Sunt Iubire."

Fa o baie fierbinte.
Apa are puteri purificatoare, atat fizic cat si energetic. Cand faci baie, e bine a-ti repeta: "Indepartez toate energiile negative din corpul meu. Sunt plin de Iubire si Lumina de la Sursa Universala." Imagineaza-ti ca apa este Lumina alba, care te inconjoara cu Dragoste si protectie.

Spune o rugaciune.
Cere ca energiile tale a fie purificate. Spune: "Sunt inconjurat de Lumina alba a Iubirii. Cer sa fiu un vas curat pentru energia provenita de la Sursa Universala, sa impart Dragoste si binecuvantari oriunde ma duc."

Echilibreaza- ti chakrele.
Chakrele sunt puncte de Lumina din corpul vostru care conecteaza corpul energetic la corpul fizic. Fiecare chakra reprezinta o arie a vietii tale. Fa o meditatie de purificare a chakrelor, prin care sa-ti imaginezi ca fiecare zona devine curata.

6. Numara-ti binecuvantarile.

Recunostinta este printre cele mai inalte vibratii din Univers. A fi recunoscator iti poate ridica vibratia in cateva secunde. Indiferent de ce se intampla in viata ta, poti gasi ceva pentru care sa fii recunoscator. Chiar atunci cand ti se intampla ceva rau, incearca sa gasesti binecuvantarea din spatele situatiei.

Scrie, in fiecare dimineata sau in fiecare seara, zece lucruri pentru care esti recunoscator. Pot fi lucruri simple, de care te bucuri zilnic. Iata cateva exemple:

Sunt recunoscator pentru ca familia ma Iubeste si stiu ca pot conta pe Dragostea si sprijinul ei in orice situatie.

Sunt recunoscator pentru sanatatea mea.

Sunt recunoscator oamenilor care m-au provocat astazi, pentru ca mi-au dat sansa sa evoluez Spiritual.

Sunt recunoscator pentru ca am cel mai calduros si confortabil halat de baie.

Sunt recunoscator pentru sanatatea copiilor mei.

Sunt recunoscator pentru faptul ca am suficienti bani pentru a cumpara produse ecologice.

Cand devii constient de toate aceste binecuvantari din viata ta, atunci incepi sa functionezi pe alte frecvente si sa dai in jur mai multa energie pozitiva, aducand in viata ta mai multe binecuvantari. Cand simti ca incepi sa te simti manios/manioasa, trist/a, vinovat/a, plin/a de temeri, incepe sa-ti numeri binecuvantarile din viata ta. Vei vedea ca situatia nu e atat de rea pe cat pare.

7. Tine un jurnal.

Scrierea gandurilor te ajuta sa le procesezi mai bine. Sa te exprimi, chiar si pe hartie, poate fi un exercitiu terapeutic. Iti poate da si un etalon a ceea ce ai fost si cat de departe ai ajuns la un moment dat. Poti folosi jurnalul si pentru a-ti inregistra binecuvantarile zilnice, dar si pentru a-ti exprima gandurile. Acest lucru te ajuta sa-ti cresti vibratiile, pentru ca in loc sa depozitezi sentimentele negative in corpul tau, poti scapa de ele, incredintandu- le hartiei.

In acelasi timp te poate ajuta sa gasesti solutii si sorteaza gandurile intr-o maniera logica. Iti poti folosi jurnalul pentru a-ti face listele zilnice de sarcini, pentru a descrie experientele de crestere personala care ti s-au intamplat peste zi, sau pentru a-ti nota scopurile.

Poti scrie acolo scrisori pentru cei de care esti prea speriat pentru a le vorbi in realitate sau poti scrie cateva randuri pentru cei pe care esti furios si fata de care nu te poti exprima fara sa-ti pierzi cumpatul.

Poti scrie orice in jurnalul tau. Este un exercitiu terapeutic, insa e recomandat sa-l pastrezi doar pentru tine, intr-un loc sigur, pentru ati da spatiu de a fi singur/singura cu tine insuti.

8. Ajuta-i pe ceilalti.

Este un mod simplu si eficient de ati creste vibratia. Cand cauti pe cineva, acea persoana iti este recunoscatoare. Recunostinta este o vibratie foarte inalta, si cand ajuti pe cineva sa atinga acea stare, se proiecteza si asupra ta aceeasi energie pozitiva.

Nu trebuie sa faceti gesturi eroice pentru a-i ajuta pe ceilalti.
Puteti sa dati telefoane rudelor mai in varsta si sa va interesati de ele. Sa cumparati o cafea pentru cineva care sta alaturi de voi la restaurant. Sa lasati un bacsis mai mare pentru un chelner care pare obosit, sa faceti un compliment unui strain, sa donati haine mai vechi unui adapost de copiii. Sa vedeti daca puteti face zece astfel de actiuni in fiecare zi.

Este usor sa faceti acest lucru atunci cand aveti o stare emotionala buna, insa este si mai important sa ajutati atunci cand sunteti tristi si deprimati. Fiti o binecuvantare in viata cuiva, doar pentru un moment, si vedeti cum va va creste vibratia.

9. IARTA!

Stiti ca atunci cand va mentineti starea de furie sau de suparare pe cineva, sistemul vostru energetic sufera foarte mult? E ca si cum ai lua o greutate de cateva kg si ai purta-o dupa tine tot timpul. Cand alegi sa ierti, alegi sa renunti la acea greutate. Acest lucru te face sa fii mai usor si iti creste vibratia. Insa e foarte usor de vorbit despre iertare cu voi umani, si foarte greu de facut.

Mai intai, dati-va seama ca sentimentele de furie pe care le perpetuati in viata voastra va fac rau tie, nu persoanei care va jignit.

Daca cineva iti da un cactus cat timp il vei tine in mana? Pana iti va intra tepii sub piele? Pur si simplu da-i drumul, lasa-l sa cada, leaga-ti ranile, ingrijeste-le si vindeca-te. Daca alegi sa tii cactusul in mana in continuare, nu poti sa invinovatesti pe nimeni altcineva decat pe tine pentru propria ta durere.

Invata lectia care decurge din experienta respectiva si mergi mai departe. Cand te simti jignit/a, tratat nedrept, asuma-ti Responsabilitatea si mergi mai departe. Nu fi aspru cu tine, doar realizeaza ce ai facut rau in situatia respectiva si decide cum ar fi mai bine sa te comporti in viitor.

Trimite-i Iubire celui care ti-a facut rau. Fii empatic. Realizeaza ca persoana repectiva se comporta asa, pentru a-si indeplini si ea nevoia de Iubire. Simte compasiune pentru cei care nu au primit Iubire in viata si cred ca vor obtine atentie prin comportamente agresive. Poate cel care te-a ranit se simte rau in legatura cu acest lucru, dar nu vrea sa recunoasca.

Poate nu a vrut sa te raneasca, dar nu vrea sa-si recunoasca vina. Poate sufera atat de tare incat actul lui a fost un stigat de ajutor. Incerca sa vezi situatia din punctul lui de vedere.

Voi toti gresiti. Iarta-te pe tine si pe ceilalti. Va aflati aici pentru a invata. Nu e nevoie sa purtati greutati insuportabile in spate. Nu lasa loc pentru ura si manie in viata ta. Fa loc doar pentru Iubire.

10. IUBESTE

Iubirea este cea mai inalta frecventa vibrationala posibila. De aceea, e bine sa gasiti moduri de a iubi si de a va afla cat de mult posibil pe fregventa Iubirii.

Trimite Iubire altora. Inchide ochii si imagineaza-ti persoana careia vrei sa-i trimiti Dragoste. Imagineaza-ti energia cum se misca din inima ta inspre a ei. Poate fi colorata in roz, verde, galben, alb. Imagineaza-ti fluxul de Iubire dintre voi. E posibil ca persoana respectiva sa va contacteze mai tarziu sa va spuna ca s-a gandit la voi.

Exprimati-va Dragostea fata de ceilalti. Stiu toti oamenii din viata ta pe care ii iubesti, ca ii iubesti? Cand le-ai spus ultima oara? Si cand le-ai aratat? Printr- o imbratisare, strangere de mana, un zambet? Imparte permanent in jur aceste lucruri, pentru ca ceilalti sa stie permanent ca  ii iubesti.

Aminteste-ti de conexiunea ta cu Sursa. Nu esti niciodata singur. Sursa Universala este permanent legata de tine si permanent accesibila. Inchide ochii si deschide-ti inima pentru a primi Iubirea Universala. Imagineaza-ti o raza de Lumina care vine din Univers si intra direct in inima ta. Ea va fi acolo mereu. Nu trebuie sa faci ceva sa o castigi, ea pur si simplu este. Las-o sa-ti spele temerile, vina, rusinea, furia, depresia. Adu-ti aminte ca esti permanent conectat cu Sursa de Iubire Universala. Conecteaza-te la aceasta energie atunci cand te simti rau.

Iubeste-te pe tine insuti. Acorda-ti timp pe parcursul zilei pentru a-ti oferi Iubire. Du-te la masaj, imbratiseaza- te singur, zambeste in oglinda si spune-ti: "Te Iubesc. Multumesc ca esti aici." Trimite Iubire celulelor din corpul tau. Fa o lista cu lucruri pe care iti place sa faci, si fa-le cat mai des cu putinta. Nu astepta ca ceilalti sa-ti ofere Dragoste. Hraneste-te singur ca sa ii poti hrani pe altii.

Acorda-ti timp sa-ti echilibrezi energiile, pentru a avea capacitatea sa imparti Dragostea ta cu ceilalti.

Incercati aceste metode. Impartiti-le cu prietenii si colegii. Creeati un mediu pozitiv acasa sau la locul de munca. Totul incepe cu voi. Ganditi-va la cate lucruri puteti face daca aveti grija de nivelul vostru energetic. Si aduceti-va aminte, CA SUNTETI IUBITI INTOTDEAUNA!


Cititi, Analizati, Concluzionati… . Cu Totii Suntem Co-creatori In Acest Univers !
pus acum 15 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1431
Doar asta conteaza!
Se povesteste ca intr-o zi din vremuri demult apuse un om a trebuit sa faca o calatorie intr-o tara indepartata, aflata peste mari si tari.
In drumul sau a intalnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Si-a amintit pentru tot restul vietii de unul dintre acestea.
Era dimineata cand a zarit in departatre turnurile unei cetatii. Pana sa ajunga in apropierea ei se facuse deja pranzul, si cum in partea dreapta a drumului se afla un cimitir ingrijit, cu pomi umbrosi si flori frumos parfumate, omul s-a hotarat sa faca un scurt popas.
Pasind catre o banca pe care o zarise in apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci… “A trait sase ani, trei luni si patru zile”… “A trait unsprezece ani, doua luni si cinci zile”… “A trait trei ani, patru luni si patru zile”… “A trait noua ani, opt luni si doua zile”…
S-a intristat crezand ca nimerise intr-un cimitir pentru copii, si unul dintre locuitorii cetatii l-a vazut si a intrebat:
-De ce esti atat de trist, ai pe cineva din familie ingropat aici? Mama, tatal poate…?”
-Cum s-ar putea una ca asta, doar vad ca aici sunt ingropati numai copii!
-Nu… doar ca, vezi… noi cand ne nastem primim fiecare cate un carnetel. La inceput tin socoteala parintii pentru noi, apoi scriem singuri… de fiecare data cand ne-am bucurat si pentru cat timp… iar cand unul dintre noi se duce, familia aduna timpul pe care l-a petrecut bucurand-se… si asta este ceea ce vezi tu scris aici.
-Timpul pe care l-ati petrecut bucurandu-va…
-Da, pentru noi doar asta conteaza!
Daca ar fi fost sa ai un astfel de carnetel, tu cati ani, cate luni si cate zile crezi ca ai fi adunat in el pana acum? Oricata bucurie ai adunat si ai daruit pana acum, iti doresc sa traiesti… pana la adanci batranete!
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1431
Si sa tot continui ceea ce a inceput Tara. Inca  o poveste cu talc.
Inima perfecta
Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…

Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.

- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1431
Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:

“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?”

Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.

Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.”

“Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?”

Toţi au râs de el. După 15 zile însş calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.

“Ce mai noroc!” strigară sătenii.

Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.

“Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”

“Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.

După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.

“Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost dusâşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”

Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?”
Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă.
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1431
Imi place mult asta care urmeaza:

Doi îngeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea în casa unei familii înstarite.

Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe îngeri sa înnopteze în camera de oaspeti. În schimb, le-a oferit o camaruta în subsol.

În timp ce îsi faceau paturile, îngerul cel batrân a vazut o gaura în perete si a reparat-o imediat.

Când îngerul cel tânar l-a întrebat de ce, celalalt înger i-a raspuns: " Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ".

În noaptea urmatoare îngerii au ajuns sa se odihneasca în casa unui om foarte sarac, dar foarte ospitalier, taran ce locuia împreuna cu sotia lui.

Dupa ce au împartit cu ei putina mâncare ce o aveau, i-au lasat pe îngeri sa doarma în patul lor, unde se puteau odihni în voie.

Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plângând. Singura lor vaca al carei lapte era unicul lor venit, murise pe câmp.

Îngerul cel tânar s-a înfuriat si l-a intrebat pe cel batrân, cum se poate întampla un asemenea lucru?

" Primul om avea tot… si totusi l-ai ajutat ", a spus el.

" A doua familie avea atât de putin, dar era în stare sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara ".

" Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ", i-a raspuns îngerul cel batrân.

"Când am stat în subsol am observat ca în gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapânul era orbit de lacomie si era incapabil sa-si împarta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca. Noaptea trecuta când am dormit în patul familiei de tarani, îngerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat în schimb vaca. Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. Uneori chiar asa se intampla când lucrurile nu se desfasoara asa cum ar trebui."
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1431
Tu ce tii inca in brate?
In urma cu mult timp ma plangeam unui prieten ca nu reusesc sa iert un om care mi-a facut foarte mult rau.

Atunci mi-a spus o poveste pe care mi-o amintesc de fiecare data cand am nevoie sa imi folosesc capacitatea de a ierta.

Se spune ca erau odata doi calugari budisti care mergeau prin padure. Si cum mergeau ei, au dat de un rau destul de involburat si adanc.Cand tocmai se pregateau sa-l treaca au vazut o femeie tanara care nu se incumeta sa porneasca spre celalalt mal. Atunci unul dintre ei a luat-o in brate si a trecut-o raul. Dupa vreo 2 ore, celalalt calugar, care nu o ajutase, izbucni nervos:-Cum ai indraznit sa atingi acea femeie si sa o porti in brate? La care celalalt raspunse calm:

-Eu am lasat-o din brate acum 2 ore… iar tu inca o porti cu tine!
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1431
Un calator mergea intr-o zi dintr-un sat in altul. Pe drum a observat un taran care isi lucra pamantul si l-a intrebat:

- Tocmai am plecat din satul din munti si ma indrept spre satul din vale, oare cum sunt oamenii de acolo?

- Inainte de asta, imi puteti spune cum vi s-au parut oamenii din acel sat?

- Ohhh! Reci, suspiciosi, neprietenosi, egoisti, inchisi in ei insisi, deloc blanzi...

- Din pacate asa sunt si in satul din vale!

Calatorul s-a intristat si a plecat dezamagit mai departe.

Dupa catva timp un alt calator trecea prin acelasi loc si i-a pus taranului aceeasi intrebare.Acesta l-a intrebat ca si pe cel dinainte:

- Inainte de asta, imi puteti spune cum vi s-au parut oamenii de acolo?

- Ohhh! Extraordinari! As fi vrut sa raman acolo! Oameni, veseli, buni, generosi, primitori cu strainii, intotdeauna gata sa ma asculte si sa-mi spuna o vorba buna!

- Din fericire asa sunt si in satul din vale!

Calatorul a plecat mai departe fericit, plin de nerabdare.

Oamenii din viata ta cu sunt acum?

Cauta ce este mai bunin fiecare! Depinde numai de tine daca pleci mai departe dezamagit sau plin de incredere si fericire...Ei sunt doar oglinda in care te privesti.Daca vrei mai multa dragoste si atentie de la ceilalti, incepe prin a darui tu aceste lucruri
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1431
O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita.

A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia.

Zeii au sugerat: "De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?"

Brahma a raspuns: "Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi."

Atunci zeii au spus: "In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului."

Dar Brahma a raspuns din nou: "Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata."

Astfel zeii au concluzionat: "Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem."

Brahma a exclamat dintr-o data: "Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta."

De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1431
In filmul "Parfum de femeie este o scena de neuitat: aceea in care protagonistul, interpretat prin Al Pacino, invita la dans o tanara femeie, la care aceasta ii răspunde:

"Nu pot, pentru ca intr-o clipa va sosi logodnicul meu."
"Intr-o clipa, se traieste o viata!", raspunde el, conducand-o sa danseze un tangou.

Aceasta scurta, dar memorabila scena contine unul din cele mai frumoase mesaje ale filmului:

Unii oameni traiesc alergand dupa timp, dar nu reusesc sa-l ajunga nici cand fug mai grabiti. Pentru altii, timpul mai degraba inrtarzie sa treaca si privesc lacomi spre viitor, uitand sa traiasca in clipa prezenta, care este singurul timp care exista in mod real.
Timp are toata lumea in mod egal. Nimeni nu are nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta consta in ceea ce face fiecare cu acest timp.
Trebuie sa stim sa profitam de fiecare clipa pentru ca, asa cum a spus John Lennon:
"Viata este ceea ce trece in timp ce facem planuri pentru viitor."
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1431
Pentru ca sunt aici

Un ţăran bătrân îşi lucra pământul, pe o căldură dogoritoare.

Un tânăr trecu pe lângă el şi îl întrebă:

“Câţi ani ai?”

“77″, i-a răspuns bătrânul.

“Mulţi înainte. E o vârstă venerabilă. Dar de ce mai lucrezi încă pământul?” îl întrebă mirat tânărul.

“Păi, pentru că sunt aici!”

“Şi cum de lucrezi pe o căldură ca aceasta?”

“Pentru că soarele e acolo!”

Într-adevăr, cât suntem pe pământ trebuie să facem ce avem de făcut, şi cele “de musai” cum zicem noi ardelenii, şi cele de plăcere. Şi dacă tot suntem aici, haide să punem suflet în ceea ce facem şi să renunţăm să ne mai văietăm atunci când lucrurile nu sunt aşa cum am prefera noi să fie.
pus acum 14 ani
   
Lili_Shanti
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1431
Si asta imi place foarte mult. La fel de mult ca si cea despre cei doi calugari budisti. Cea intitulata:   - Tu ce tii inca in brate? - 

Un petic de pamant


Cu mult timp în urmă trăia un împărat care, într-una din zile, îi spuse călăreţului său:

- Încalecă-ţi calul! Străbate călare cât mai mult pământ. Când nu mai poţi, opreşte-te iar răsplata îţi va fi întreaga suprafaţă pe care vei reuşi să o acoperi.

Sigur pe sine şi îndrăzneţ, călăreţul a pornit la drum şi a alergat cât de iute a putut ca să poată să acopere cât mai mult pământ. A ţinut-o aşa zi şi noapte iar când obosea sau îi era foame nu se oprea deloc deoarece vroia să acopere foarte mult pământ.
A ajuns la un punct când a acoperit o suprafaţă substanţială de pământ însă, oboseala şi foametea l-au străpus lâsându-l fără pic de vlagă. Apoi s-a întrebat: “De ce m-am forţat atât de mult să acopăr o suprafaţă atât de mare de pământ? Acum sunt pe moarte şi am nevoie doar de un petec de pământ unde să mă îngrop!”
Morala:
Povestioara aceasta este foarte similară cu cea a călătoriei vieţii noastre.
Ne forţăm în fiecare zi atât de mult şi de tare pentru a face bani şi pentru a câştiga putere sau recunoştinţă.
pus acum 14 ani
   
Pagini:  1 2  

Mergi la