|
Cānd ne-am zărit, aerul dintre noi şi-a aruncat dintr-o dată imaginea copacilor, indiferenţi şi goi, pe care-o lasă să-l străbată. Oh, ne-am zvārlit, strigāndu-ne pe nume, unul spre celălalt, şi-atāt de iute,că timpul se turti-ntre piepturile noastre,şi ora, lovită, se sparse-n minute. Aş fi vrut să te păstrez īn braţe aşa cum ţin trupul copilăriei, īntrecut,cu morţile-i nerepetate.Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. |