|
|
Ţiganii după Madonna
Proba de microfon zguduie toate geamurile dimprejur, însă foarte puţin.
Madonna a scandalizat audienţa de la Bucureşti pentru că a vorbit despre discriminarea ţiganilor. Audienţa a scandalizat presa mondială pentru că a huiduit-o pe Madonna. Apoi viaţa a mers mai departe, după cum urmează:
Doi-zece, doi-zece... E vineri seara, în jur de opt, boxele Madonnei tac de două zile, dar
astea-s altele, răsărite între blocuri, undeva la intersecţia bulevardelor Constructorilor şi Giuleşti. Proba de microfon zguduie toate geamurile dimprejur, însă foarte puţin. Un chioşc înflorat, câteva corturi de terasă şi mesele aranjate sub ele anunţă o seară cel puţin interesantă. Muzicanţii îşi încălzesc mai întâi viorile şi tromboanele, apoi vocile, şi până spre miezul nopţii apucă să încingă suficient de tare atât mesenii, cât şi locuitorii blocurilor din jur.
Operatoarea de la 112 pare a şti despre ce e vorba: „S-a mai raportat, probabil e o nuntă de ţigani“. Da, şi? Asta e o scuză? Transmite legătura la Poliţie, unde răspunde un cetăţean care se recomandă „Operator 11“. El ştie precis despre ce este vorba: „Da, şi? Ce vreţi? Să întrerupem botezul omului?“. Deleagă responsabilitatea mai departe, către Secţia 20. Agentul Roşca pare niţel copleşit de situaţie. „Am trimis deja un echipaj, dar dacă e nevoie mai trimitem unul“. Păi, ar cam fi nevoie, că doar ascultăm împreună - eu live şi agentul Roşca prin telefon - o coadă de manea şi dedicaţia pentru următoarea: „Pentru copiii lui nea Puiu-uiu-uiu-uiu“. Întreb de comandantul secţiei, cum îl cheamă şi cum poate fi contactat. Nu poate fi contactat. Şi cum îl cheamă? Fâlfâie. Cum? Comisar Fâlfâie, Mihai Fâlfâie. Ei, poftim! Să mai zici că Dumnezeu nu ştie să le potrivească pe toate.
Pe la două, nu mai ştiu la al câtelea echipaj am ajuns, dar petrecerea continuă. Serviciul 112 dă din nou legătura la Poliţie, „Operator 11“ refuză să-şi spună numele şi zice că s-au aplicat amenzi, că botezul are loc într-o curte de om, nu pe spaţiul public, şi că mai mult nu se poate face. Decât un telefon trântit în nas. Iar la secţia domnului Fâlfâie nu mai răspunde nimeni.
La ora trei, sună la uşă ţuica de prune. Le zic aşa din copilărie, când pe sticla de ţuică figurau două prune de culoare albastru-miliţian. Vor o semnătură de martor, să mai dea o amendă, că ţiganii refuză să semneze procesul-verbal şi au şanse mari să-l anuleze în instanţă. Ce vă mai trebuie martori? Voi n-auziţi ce se întâmplă? Aud foarte bine, se aude şi din casa scărilor, dar aşa zice legea, n-au alte mijloace de probă. Semnez ca martor şi-mi fac lista de cumpărături pe a doua zi: vopsea ignifugă pentru uşă şi trusă PSI – extinctor, toporişcă, găletuşă de nisip, tot ce trebuie.
Între mine şi Madonna era în acel moment cea mai mică distanţă din istorie: doar câţiva kilometri. A fost pentru prima dată când i-am dorit să petreacă o noapte cu mine. Să stăm amândoi sub cearşaf, să ascultăm manele, ea să-mi vorbească suav despre discriminare, iar eu s-o întreb dulce de ce i-a omorât pe indieni.
_______________________________________
Say it ain't so Your drug is a heartbreaker Say it ain't so
My love is a lifetaker
|
|
l-am adus si pe el intreg acasa 
dupa ce broscutza a vazut marea 
destul de des pe cea mai buna prietena 
...papapa
