|
|
Sindromul Stockholm
Oamenii sunt deseori amuzati de propriile lor conditii si reactii psihce. Cei depresivi sunt uimiti cand isi aduc aminte ce au gandit in legatura cu ideea de a se sinucide. Pacientii refacuti dupa o severa turbulenta psihica sunt deseori socati atunci cand isi aduc aminte de simptomele si comportamentul lor dintr-un episod, moment de turbulenta. In practica de clinica, unele dintre cele mai suprinse si uimite persoane sunt acei care au fost implicati intr-o relatie de control sau abuziva. Cand relatia se termina, acestia deseori spun: “ Realizez ce mi-a facut, dar inca il/o mai iubesc”, “Nu stiu, dar il/o doresc inapoi”, “Stiu ca poate parea o nebunie, dar imi e dor de el/ea”. In timp ce situatia pare sa nu aiba vreun sens din punct de vedere social, oare ar avea vreun sens din punct de vedere psihologic? Raspunsul este: DA!
In 23 August, 1973 doi infractori inarmati au intrat intr-o banca din Stockolm, in Suedia. Dupa ce i-au atentionat cu pustile pe lucratorii din banca, unul din ei, Jan-Erik Olsson le-a spus angajatilor speriati: “Petrecerea tocmai a inceput!”. Hotii de banca au avut ca si ostatici: 3 femei si un barbat pentru urmatoarele 131 de ore. Ostaticii erau legati cu sfori cu dinamita si tinuti asa pana ce in sfarsit au fost salvati in 28 August. Dupa eliberarea lor, ostaticii au avut o atitudine socanta avand in vedere ca se presupune ca erau speriati, abuzati si au trait cu frica pentru viata lor in acele 5 zile. In interviurile din presa, s-a vazut clar cum ca acestia ii sprijineau pe rapitori si chiar le-a fost frica de personalul care a venit sa ii salveze. Ostaticii ajunsesera sa simta ca de fapt rapitorii ii proteja de politie. Una dintre angajate, mai tarziu, s-a logodid cu unul din rapitori si o alta persoana s-a implicat in apararea criminalilor. Este evident, ca ostaticii au devenit “legati” emotional de rapitorii lor. Daca conditia psihologica a ostaticului a devenit numita: Sindromul Stockholm, datorita publicitatii – legatura emotionala cu rapitorii era ceva cunoscut in psihologie. Era recunoscut acest tip de comportament demult din studiile facute asupra altor ostatici, prizioneri sau alte situatii abuzive.
Intr- o analiza finala, legatura emnotionala pentru agresor este de fapt o strategie pentru ca victima sa faca fata abuzului si intimidarii. Sindromul Stockholm poate fi intalnit si in familie, intr-o relatie sau in relatiile interpersonale.
Este important sa intelegem componentele Sindromului Stockholm care se refera la relatiile abuzive (de control). Odata inteles acest sindrom, este usor sa intelegem de ce victima sprijina, iubeste si chiar isi apara proriul agresor. Fiecare sindrom are niste simptomuri sau anumite comportamente si Sindromul Stockholm nu face exceptie... cateva din trasaturi sunt:
-sentimente pozitive ale victimei pentru agresor/controlor -sentimente negative pentru familie, prieteni sau pentru autoritatile care incearca sa ii salveze sau sa le ofere sprijin pentru a se elibera
-motiveaza, scuza si sprijina comportamentul agresorului
-deseori ajuta pe agresor
-inabilitatea de a se angaja in comportamente care ar putea sa o elibereze sau sa o faca sa se detaseze de agresor.
S-au observat ca 4 situatii sau conditii ce sunt prezente ca si baza in dezvoltarea Sindromului Stockholm : 1- Prezenta unei amenintari percepute de psihic, sau supravietuirea psihica si credinta ca agresorul isi va duce la capat amentarea.
2- Prezenta perceperii unei bunavointe din partea agresorului
3- Izolare fata de alte opinii decat cea a agresorului
4 – Perceperea incapacitatii de a iesi din aceasta situatie
Considerand fiecare situatie intelegem cum Sindromul Stockholm se poate dezvolta in relatiile de iubire, cum la fel se poate dezvolta si in conditiile de ostatic.
1- Prezenta unei amenintari percepute de psihic, sau supravietuirea psihica si credinta ca agresorul isi va duce la capat amentarea: Infractorii si partenerii antisociali pot sa ameninte direct viata ta sau viata prietenilor sau a familiei. Violenta manifestata ne poate conduce sa credem ca agresorul isi va duce la indeplinire fara ezitare amenintarea daca nu indeplinim cerintele lui. Agresorul ne asigura ca doar cooperarea cu el ne va face sa ramanem in afara primejdiei. Amenintari indirecte pot veni si din povesti spusee de agresor sau de cel ce joaca rol de controlor – cum ei s-au razbunat pe cei care nu i-au ascultat. Aceste intamplari sunt spune ca victima sa realizeze ce se poate intampla daca pleaca. A fi martor la o violenta sau la o agresiune este de asemenea perceputa ca si o amenintare. A fi martor la gandurile si la atitudinile agresorului atunci cand ameninta sau intimideaza, ne da mesajul ca am putea fi urmatoarea tinta.
2- Prezenta perceperii unei bunavointe din partea agresorului:
In cazurile de amenintare si in situatiile de supravietuire, incercam sa avem speranta – un mic semn ca situatia s-ar putea sa se imbunatateasca. Atunci cand agresorul/ controlorul/stapanul arata victimei o minima bunavointa, chiar daca tot agresorul beneficiaza de ea, victima are tendinta de a interpreta ca acea minima bunavointa este o trasatura a agresorului. In relatiile cu agresorii, o felicitare de ziua de nastere, un cadou (deseori oferit dupa o perioada de abuz), sau un tratament special sunt interpretate nu numai ca si ceva pozitiv, dar ca si o evidenta ca agresorul nu este “atat de rau” si ca poate si-a mai rectificat comportamentul. La fel ca si perceperea micii bunavointe este si perceptia unei “parti sensibile”. In timpul relatiei, e posibil ca agresorul sa impartaseasca informatii despre trecutul lui - cum a fost el inteles gresit, neglijat, tratat gresit sau chiar abuzat. Victima incepe sa simta ca agresorul ar fi capabil sa-si rectifice comportamentul sau si mai rau ca si el este o victima.
3- Izolare fata de alte opinii decat cea a agresorului: In relatiile abusive, victima are mereu senzatia ca poate oricand gresi – frica sa spuna sau sa faca ceva ce ar duce la un acces de violenta. Pentru propria supravietuire, victima incepe sa vada lumea din punctele de vedere ale agresorului. Incepe sa identifice acele lucruri care ar putea sa creeze un nou acces de furie, sa actioneze in asa fel incat sa il faca fericit pe agresor, sa evite acele aspecte din viata sa care ar determina vreo problema. Daca partenerul nostru este un aggressor/controlor, atunci majoritatea deciziilor noastre sunt bazate pe perceptia noastra a potentialului de reactia a agresorului. Luand viziunile/opiniile agresorului ca si o tehnica de salvare, aceasta tehnica poate deveni atat de intensa incat victima incepe sa dezvolte o nervozitate fata de cei care incearca sa o ajute. Agresorul este nervos si pornit pe oricine ar oferi sprijin victimei si de obicei foloseste mai multe metode de manipulare pentru a izola victima de alte persoane. Orice contact a victimei cu oameni care ar putea s-o ajute este insotit de acuzatii, de amentinari sau de accese de furie. Intoarcerea in familie sa (a victimei) – frica contactului cu familia va creea alte voilente si abuzuri. In acest punct, victima isi indeparteaza familia si prietenii, le spune sa nu mai sune si intrerupe comunicarea cu ceilalti. Ajunge sa fie de acord cu agresorul: persoanele care ar putea-o sprijini nu creeaza decat probleme si sunt de evitat.
4 – Perceperea incapacitatii de a iesi din aceasta situatie:
Cateva situatii des intalnite:
-starea financiara sau obligatiile financiare care fac ca nici unul din parteneri sa nu poata rezista singur.
-In relatiile cu un agresor/controlor victima experimenteaza o scadere a increderii in propriile sale capacitati, experimenteaza oboseala psihica. Victima se poate simti prea “stoarsa de energie’ si prea “obosita” ca sa plece. Agresorii/controlorii deseori creeaza si un fel de dependenta prin controlul financiar, eliminarea resurselor astfel incat victima sa nu poata pleca.
In relatiile nesanatoase, definite de Sindromul Stockholm exista mereu preocuparea cu “problemele”. Problemele pot veni din legatura cu o persoana, un grup, o situatie, un comentariu, sau o simpla privire care ar putea produce un acces de furie din partea agresorului. Ca sa supravietuiasca, victima trebuie sa evite cat este posibil “problemele”. Victima poate controla situatiile ce aduc necazuri, neplaceri. Poate evita familia, prietenii, colegii de munca si pe toti cei care creeaza ”probleme”. Victima nu isi uraste familia sau prietenii, pur si simplu evita “problemele”. Cei iubiti si prietenii sunt surse de “probleme” pentru victima care evita agresiunile.
Sindromul Stockholm produce legaturi nesanatoase cu agresorul sau controlorul. Este motivul principal pentru care victima continua sa sprijine pe agresor chiar si dupa ce relatia s-a terminat. Este si motivul pentru care victima continua sa vada “partea buna” a persoanei cu comportament abuziv si poate avea simpatie pentru cel care l-a abuzat.
Sursa articolului care trateaza Sindromul Stockholm si Disonanta Cognitiva: http://www.mental-health-matters.com...article&id=167
|
|
