Filehost.ro - gazduire fisiere
lesbianpurpleflag
If u want the rainbow then you gotta put up with the rain... 		Nou pe simpatie:
Profil barbyDana
Femeie
25 ani
Bacau
cauta Barbat
28 - 46 ani
lesbianpurpleflagReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
lesbianpurpleflag / Cateva Idei. / Povesti cu talc Pagini:  1 2 3 4 5 Moderat de Știulete
#91
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Doar asta conteaza!
Se povesteste ca intr-o zi din vremuri demult apuse un om a trebuit sa faca o calatorie intr-o tara indepartata, aflata peste mari si tari.
In drumul sau a intalnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Si-a amintit pentru tot restul vietii de unul dintre acestea.
Era dimineata cand a zarit in departatre turnurile unei cetatii. Pana sa ajunga in apropierea ei se facuse deja pranzul, si cum in partea dreapta a drumului se afla un cimitir ingrijit, cu pomi umbrosi si flori frumos parfumate, omul s-a hotarat sa faca un scurt popas.
Pasind catre o banca pe care o zarise in apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci… “A trait sase ani, trei luni si patru zile”… “A trait unsprezece ani, doua luni si cinci zile”… “A trait trei ani, patru luni si patru zile”… “A trait noua ani, opt luni si doua zile”…
S-a intristat crezand ca nimerise intr-un cimitir pentru copii, si unul dintre locuitorii cetatii l-a vazut si a intrebat:
-De ce esti atat de trist, ai pe cineva din familie ingropat aici? Mama, tatal poate…?”
-Cum s-ar putea una ca asta, doar vad ca aici sunt ingropati numai copii!
-Nu… doar ca, vezi… noi cand ne nastem primim fiecare cate un carnetel. La inceput tin socoteala parintii pentru noi, apoi scriem singuri… de fiecare data cand ne-am bucurat si pentru cat timp… iar cand unul dintre noi se duce, familia aduna timpul pe care l-a petrecut bucurand-se… si asta este ceea ce vezi tu scris aici.
-Timpul pe care l-ati petrecut bucurandu-va…
-Da, pentru noi doar asta conteaza!
Daca ar fi fost sa ai un astfel de carnetel, tu cati ani, cate luni si cate zile crezi ca ai fi adunat in el pana acum? Oricata bucurie ai adunat si ai daruit pana acum, iti doresc sa traiesti… pana la adanci batranete!
 
   
#92
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Si sa tot continui ceea ce a inceput Tara. Inca  o poveste cu talc.
Inima perfecta
Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…

Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.

- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?
 
   
#93
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:

“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?”

Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.

Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.”

“Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?”

Toţi au râs de el. După 15 zile însş calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.

“Ce mai noroc!” strigară sătenii.

Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.

“Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”

“Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.

După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.

“Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost dusâşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”

Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?”
Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă.
 
   
#94
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Imi place mult asta care urmeaza:

Doi îngeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea în casa unei familii înstarite.

Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe îngeri sa înnopteze în camera de oaspeti. În schimb, le-a oferit o camaruta în subsol.

În timp ce îsi faceau paturile, îngerul cel batrân a vazut o gaura în perete si a reparat-o imediat.

Când îngerul cel tânar l-a întrebat de ce, celalalt înger i-a raspuns: " Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ".

În noaptea urmatoare îngerii au ajuns sa se odihneasca în casa unui om foarte sarac, dar foarte ospitalier, taran ce locuia împreuna cu sotia lui.

Dupa ce au împartit cu ei putina mâncare ce o aveau, i-au lasat pe îngeri sa doarma în patul lor, unde se puteau odihni în voie.

Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plângând. Singura lor vaca al carei lapte era unicul lor venit, murise pe câmp.

Îngerul cel tânar s-a înfuriat si l-a intrebat pe cel batrân, cum se poate întampla un asemenea lucru?

" Primul om avea tot… si totusi l-ai ajutat ", a spus el.

" A doua familie avea atât de putin, dar era în stare sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara ".

" Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ", i-a raspuns îngerul cel batrân.

"Când am stat în subsol am observat ca în gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapânul era orbit de lacomie si era incapabil sa-si împarta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca. Noaptea trecuta când am dormit în patul familiei de tarani, îngerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat în schimb vaca. Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. Uneori chiar asa se intampla când lucrurile nu se desfasoara asa cum ar trebui."
 
   
#95
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Tu ce tii inca in brate?
In urma cu mult timp ma plangeam unui prieten ca nu reusesc sa iert un om care mi-a facut foarte mult rau.

Atunci mi-a spus o poveste pe care mi-o amintesc de fiecare data cand am nevoie sa imi folosesc capacitatea de a ierta.

Se spune ca erau odata doi calugari budisti care mergeau prin padure. Si cum mergeau ei, au dat de un rau destul de involburat si adanc.Cand tocmai se pregateau sa-l treaca au vazut o femeie tanara care nu se incumeta sa porneasca spre celalalt mal. Atunci unul dintre ei a luat-o in brate si a trecut-o raul. Dupa vreo 2 ore, celalalt calugar, care nu o ajutase, izbucni nervos:-Cum ai indraznit sa atingi acea femeie si sa o porti in brate? La care celalalt raspunse calm:

-Eu am lasat-o din brate acum 2 ore… iar tu inca o porti cu tine!
 
   
#96
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Un calator mergea intr-o zi dintr-un sat in altul. Pe drum a observat un taran care isi lucra pamantul si l-a intrebat:

- Tocmai am plecat din satul din munti si ma indrept spre satul din vale, oare cum sunt oamenii de acolo?

- Inainte de asta, imi puteti spune cum vi s-au parut oamenii din acel sat?

- Ohhh! Reci, suspiciosi, neprietenosi, egoisti, inchisi in ei insisi, deloc blanzi...

- Din pacate asa sunt si in satul din vale!

Calatorul s-a intristat si a plecat dezamagit mai departe.

Dupa catva timp un alt calator trecea prin acelasi loc si i-a pus taranului aceeasi intrebare.Acesta l-a intrebat ca si pe cel dinainte:

- Inainte de asta, imi puteti spune cum vi s-au parut oamenii de acolo?

- Ohhh! Extraordinari! As fi vrut sa raman acolo! Oameni, veseli, buni, generosi, primitori cu strainii, intotdeauna gata sa ma asculte si sa-mi spuna o vorba buna!

- Din fericire asa sunt si in satul din vale!

Calatorul a plecat mai departe fericit, plin de nerabdare.

Oamenii din viata ta cu sunt acum?

Cauta ce este mai bunin fiecare! Depinde numai de tine daca pleci mai departe dezamagit sau plin de incredere si fericire...Ei sunt doar oglinda in care te privesti.Daca vrei mai multa dragoste si atentie de la ceilalti, incepe prin a darui tu aceste lucruri
 
   
#97
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita.

A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia.

Zeii au sugerat: "De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?"

Brahma a raspuns: "Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi."

Atunci zeii au spus: "In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului."

Dar Brahma a raspuns din nou: "Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata."

Astfel zeii au concluzionat: "Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem."

Brahma a exclamat dintr-o data: "Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta."

De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.
 
   
#98
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
In filmul "Parfum de femeie este o scena de neuitat: aceea in care protagonistul, interpretat prin Al Pacino, invita la dans o tanara femeie, la care aceasta ii răspunde:

"Nu pot, pentru ca intr-o clipa va sosi logodnicul meu."
"Intr-o clipa, se traieste o viata!", raspunde el, conducand-o sa danseze un tangou.

Aceasta scurta, dar memorabila scena contine unul din cele mai frumoase mesaje ale filmului:

Unii oameni traiesc alergand dupa timp, dar nu reusesc sa-l ajunga nici cand fug mai grabiti. Pentru altii, timpul mai degraba inrtarzie sa treaca si privesc lacomi spre viitor, uitand sa traiasca in clipa prezenta, care este singurul timp care exista in mod real.
Timp are toata lumea in mod egal. Nimeni nu are nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta consta in ceea ce face fiecare cu acest timp.
Trebuie sa stim sa profitam de fiecare clipa pentru ca, asa cum a spus John Lennon:
"Viata este ceea ce trece in timp ce facem planuri pentru viitor."
 
   
#99
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Pentru ca sunt aici

Un ţăran bătrân îşi lucra pământul, pe o căldură dogoritoare.

Un tânăr trecu pe lângă el şi îl întrebă:

“Câţi ani ai?”

“77″, i-a răspuns bătrânul.

“Mulţi înainte. E o vârstă venerabilă. Dar de ce mai lucrezi încă pământul?” îl întrebă mirat tânărul.

“Păi, pentru că sunt aici!”

“Şi cum de lucrezi pe o căldură ca aceasta?”

“Pentru că soarele e acolo!”

Într-adevăr, cât suntem pe pământ trebuie să facem ce avem de făcut, şi cele “de musai” cum zicem noi ardelenii, şi cele de plăcere. Şi dacă tot suntem aici, haide să punem suflet în ceea ce facem şi să renunţăm să ne mai văietăm atunci când lucrurile nu sunt aşa cum am prefera noi să fie.
 
   
#100
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Si asta imi place foarte mult. La fel de mult ca si cea despre cei doi calugari budisti. Cea intitulata:   - Tu ce tii inca in brate? - 

Un petic de pamant


Cu mult timp în urmă trăia un împărat care, într-una din zile, îi spuse călăreţului său:

- Încalecă-ţi calul! Străbate călare cât mai mult pământ. Când nu mai poţi, opreşte-te iar răsplata îţi va fi întreaga suprafaţă pe care vei reuşi să o acoperi.

Sigur pe sine şi îndrăzneţ, călăreţul a pornit la drum şi a alergat cât de iute a putut ca să poată să acopere cât mai mult pământ. A ţinut-o aşa zi şi noapte iar când obosea sau îi era foame nu se oprea deloc deoarece vroia să acopere foarte mult pământ.
A ajuns la un punct când a acoperit o suprafaţă substanţială de pământ însă, oboseala şi foametea l-au străpus lâsându-l fără pic de vlagă. Apoi s-a întrebat: “De ce m-am forţat atât de mult să acopăr o suprafaţă atât de mare de pământ? Acum sunt pe moarte şi am nevoie doar de un petec de pământ unde să mă îngrop!”
Morala:
Povestioara aceasta este foarte similară cu cea a călătoriei vieţii noastre.
Ne forţăm în fiecare zi atât de mult şi de tare pentru a face bani şi pentru a câştiga putere sau recunoştinţă.
 
   
#101
juliet
Membru Senior
Postari: 2064
Parca nu credeai ca oamenii sunt buni.

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
 
   
#102
juliet
Membru Senior
Postari: 2064
Povestile cu talc sau cu talc, imi pare rau ca nu am tastatura romaneasca.

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
 
   
#103
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Un violonist de strada
Nu demult, întro seară, obosit fiind de la citit, am adormit cu capul pe masă.

Mă trezesc speriat după ceva vreme datorită unui sunet ciudat. Mă ridic de pe scaun îndreptându-mă spre fereastra deschisă.

Când ajung văd o umbră de om întors cu spatele care stă în picioare pe un colţ de tomberon şi cântă atât de frumos la vioară. E înconjurat de gunoaie, de câinii calmi, apoi de oamenii încântaţi.

Vrăjit de talentul său ma hotărăsc brusc să merg afară pentru a fi mai aproape de violonistul nopţii.

..................................

Aceste seri de vară calmă s-au repetat timp de câteva săptămâni.

Mă culcam liniştit ştiind că mă voi trezi pentru foamea sufletului. Câteodată chiar îl aşteptam ca mulţi alţii. Si EL venea intotdeauna după ora unu noaptea.

"Violonistului", aşa a început să îi spună lumea, i s-a instalat o scenă, dar tot pe tomberon cânta. A început să fie înregistrat şi apreciat de critici, apoi promovat de canalele media, să i se dea bani şi mulţi au încercat să-i afle viaţa, dar nu au aflat lucruri deosebite ; alţii au dorit să-l lanseze în lumea muzicii clasice, însă nu a acceptat.

Sute de oameni veneau şi-l ascultau timp de 3 ore mirifice, apoi el pleca. O parte din ei rămâneau în acel loc până în dimineaţă, fiind zăpăciţi de frumuseţea sunetelor.

Multe concerte au fost difuzate la televizor, vizitate şi de străini, iar numărul de spectatori a trecut la câteva mii, muzica lui luminând prin difuzoare bulevardele pline cu oameni.

În a cincea săptămână de graţie pentru oameni, Vinerea, era trecut de ora unu şi jumătate. Dar el nu venise!

Mulţimea dezamăgită îl aştepta fără sens ...

După două zile, i s-a găsit vioara cu un mesaj pe spate, scris de el cu un cui :

"Nu am vrut altceva decât să vă demonstrez că omul poate avea oricând suflet, trebuie doar să îsi faca timp pentru el !"

Nimeni nu a înţeles mesajul de pe vioară până când o pensionară ne-a spus că el cânta şi ziua la fel de frumos, doar că lumea era prea grăbită şi ocupată de munca de zi cu zi.
 
   
#104
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Gradinarul
A fost odata un fermier care avea doi fii. Si vrand el sa vada care din baieti era potrivit pentru mostenirea pamantului, i-a chemat la el:

    "- Baietii mei. Vreau sa va daruiesc amandoura cate o bucata de pamant si uneltele necesare pentru a-l munci. Peste jumatate de an doresc sa vad ce a facut fiecare!"

    Zis si facut. Le dadu fermierul cate o bucata de pamant fiecaruia. Erau identice ca si marime, una langa alta si cu un rau curgand la unul din capetele terenurilor. Le mai dadu si cate o grebla, o lopata, o coasa si o galeata, necesare pentru a munci pamantul.

    Cei doi baieti isi luara fiecare in primire pamantul si uneltele, si-au instalat cate un cort, fiecare pe terenul lui, pentru a putea trai in el pana ce "proba" avea sa se sfarseasca.

    A doua zi cei doi baieti s-au pus pe treaba. Unul din ei a impartit terenul in mai multe patrate si a inceput sa le sape. S-a hotarat sa sadeasca intr-un patrat rosii, in altul castraveti, in altul dovlecei. Si-a lasat un loc si pentru flori, caci era un mare iubitor de frumos. atunci cand termina cate un patrat de sapat, imprastia samanta necesara si pe urma cara cu galeata apa si o uda.

    Celalalt baiat se uita la el si isi radea in barba "Oare ce se chinuie fratele meu? Doar tata nu ne-a spus ce sa facem. Eu cred ca trebuie sa ii inapoiem lucrurile pe care ni le-a dat in perfecta stare. Am sa am grija de coasa, sa nu rugineasca. De galeata sa nu o gauresc. De sapaliga sa nu dau cu ea intr-o piatra si sa o stramb. Vom vedea cat de bucuros va fi tata cand le va primi inapoi nou-noute." Si nu facu altceva decat sa stea la umbra din cort si sa stearga cu o carpa curata uneltele.

    Ziua urmatoare fratele care sapase gradina continua sa aiba grija. Gonea pasarile sa nu manance semintele si le uda. Cel care avea grija de unelte statea si freca cu carpa la ele pana ce luceau.

    Peste o saptamana se inatmpla ca fratele care sadise in gradina, in timp ce sapa printre rasaduri, sa loveasca tare cu sapaliga intr-o piatra. Daduse atat de tare incat ii rupse coada.

    "Aha! zambi rautacios cel care avea grija de unelte. Am avut dreptate! Se vor strica uneltele! Sa vedem ce o sa zica tata!"

    Tatal lor ii privea seara, din casa, de la feresatra. Si vedea cum o minunatie de gradina, plina de verdeata si flori nastea din pamant, alaturi de pamantul sterp al fratelui care avea grija de unelte.

    In alta zi, s-a intamplat ca in timp ce aducea apa de la rau, fratele care sadise gradina sa alunece si galeata, lovindu-se de o piatra mai colturoasa, se gauri. Noroc ca s-a gaurit mai sus de o plama de fundul galetii, asa incat mai putea cara apa cu ea. E adevarat, trebuia sa faca mai multe drumuri dar se putea inca folosi de ea.

    Langa gradina, pe terenul nelucrat, in cort, fratele ce avea grija de unelte freca cu sarg la ele, sa nu fie nici o urma de rugina. Si luceau atat de frumos! Se oglindea luna in ele!

    Trecu si timpul stabilit. Tatal veni sa vada ce au facut baietii lui. Pe un teren se afla o oaza de verdeata. Rosii, castraveti, dovlecei si multe, multe flori. Arata minunat. Baiatul il intampina si ii puse la picioare uneltele daruite: sapaliga avea coada rupta si abia daca mai era pe jumatate din cat a fost noua, atat de mult a fost folosita. Galeata era stramba si gaurita si inca avea putina apa in ea. Coasa, avea taisul tocit, plin de urmele pietrelor peste care daduse.

    Veni si cel de-al doilea baiat: "Tata, iti dau inapoi uneltele pe care mi le-ai dat. Sunt intr-o stare mai buna chiar si decat atunci cand le-am luat! Uite cata grija am avut de ele! Poti fi mandru de mine!" si ii puse la picioare toate uneltele intr-o stare ireprosabila. Ba chiar sapaliga lucea in soare mai abitir ca o oglinda!

    Batranul tata, s-a bucurat ca acum stia cui trebuie sa ii lase mostenire pamantul. Era pacat sa ajunga pe maini gresite. S-a si intristat sa vada ca celalat fiu a inteles gresit menirea uneltelor. Uneltele i-au fost daruite pentru a munci pamantul, nu pentru a avea grija de ele!
 
   
#105
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Lucruri importante

Un băstinas american si prietenul lui treceau, in centrul orasului New York, pe lângă
Times Square in Manhattan. Era in timpul prânzului si străzile erau pline de oameni.
Masinile claxonau, frânele taxiurilor scârtâiau pe la colturi, sirenele zornăiau, sunetele

orasului erau asurzitoare.
Deodată, băstinasul spune, "Aud un greiere!"
Prietenul sau spune: "Ce? Esti nebun? Cum poti sa auzi un greiere in gălăgia asta!"
"Nu, sunt sigur!" a spus el, "Am auzit un greiere!".
"E o nebunie," i-a răspuns prietenul.
Insa el asculta cu atentie un moment, si apoi se îndreptă, traversând strada, spre un
ghiveci de ciment, in care cresteau niste plante. S-a uitat in ele si pe sub crengile lor, a
descoperit un mic greiere.
Amicul sau a fost pur si simplu uimit. "E incredibil! Cred ca ai urechi supraomenesti!"

"Nu", a spus băstinasul. "Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce

vrei sa asculti."
"Dar nu se poate!" a spus prietenul. "N-as putea auzi un greier, in asa o gălăgie."
"Da, într-adevăr," a venit replica. " Depinde ce este cu adevărat important pentru tine .
Hai să-ti arăt!"
A băgat mana in buzunar si a scos câteva monede, pe care, in mod discret, le-a scăpat pe
trotuar.

Atunci, in ciuda zgomotului soselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distantă, fiecare cap întorcându-se să vadă dacă banii căzuti nu erau ai lor.
"Ai înteles ce vreau să spun?" a întrebat băstinasul american. "Totul depinde de ce este
important pentru tine."
 
   
#106
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Batrana si vasul

O femeie bătrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băt, si le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.

La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasă, vasul crăpat ajungea doar pe
jumătate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumătate
de apă. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era
atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rău ca nu putea face decât
jumătate din munca pentru care fusese menit!

După 2 ani de asa zisă nereusită, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor:
"Mă simt atât de rusinat, pentru ca această crăpătură face ca apa sa se scurgă pe tot
drumul până acasă!"
Bătrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insă pe cealaltă nu?"
Asta pentru ca am stiut defectul tău si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si,
in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez
masa cu ele. Dacă nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspătează
casa."
 
   
#107
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Un tanar preot si sotia lui, trimisi la prima lor parohie, ajung acolo intr-o zi de octombrie si constata ca biserica este intr-o stare deplorabila... Plini de entuziasm, isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba...

Muncesc din greu, rapara peretii, tamplaria, refac picturile, curata si... termina totul pe 18 decembrie! Pe 19 insa incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral... Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce; isi da seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica. Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna asteapta absenta intr-un colt; deodata isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei(EBG)... Ii pov esteste apoi ca ea o brodase in Austria in urma cu 35 de ani, in timpul razboiului. La venirea nazistilor e nevoita sa plece in graba si-si lasa in urma sotul, care este arestat si trimis in lagar... e ultima data ca-l mai vede... Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica... Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa...

Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire noii enoriasi; cand revine observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa... Barbatul ii povesteste indurererat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui, care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta... Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun...
 
   
#108
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Povestea picaturii

A fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau:
- Care este lucrul ce ma separa de adevar ?
Maestrul îi spuse:
- Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.

Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.
A doua poveste:
"Vreau sa fiu libera" spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
"Vreau sa fiu libera" spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor. "Vreau sa fiu libera" spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.
A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.
A patra poveste:
"Nici o picatura nu are nici o valoare" spuse picatura din mijlocul Oceanului.
A cincea poveste:
"Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul." Spuse picatura din ocean.
A sasea poveste:
"Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean" spuse picatura din Ocean.
A saptea poveste:
"Oh, ce-mi pasa mie de Ocean " spuse picatura din Ocean.
A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.
A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.
A zecea poveste:
"Prin puterea cu care am fost investita" spuse picatura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean."
A unsprezecea poveste:
"Tu te afli în mijlocul iubirii mele" îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.
A doisprezecea poveste:
"Daca as putea cuprinde" gândi o picatura " fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul."
Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?
Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:
"Tu si cu mine, noi suntem una." Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
"Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat."
"Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?" întreba discipolul.
Maestrul râse din toata inima:

"O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata"
 
   
#109
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Povestea clopoteilor de vant

Se povesteste ca odata, demult, traia retras in muntii din China un maestru.
Era vesel tot timpul, le zambea tuturor celor care ii ieseau in cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind sa afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a intrebat intr-o zi:
- Maestre, de unde acest zambet continuu pe chipul tau?
- De la clopoteii de vant, raspunse maestrul.
- Cum asa?
- De fiecare data cand suna clopoteii de argint de la poarta mea, ma cuprinde o bucurie fara margini! Inseamna ca vine cineva… Si sosirea cuiva, fie si doar a vantului, ma umple de fiecare data de fericire…
Gandind ca ar avea in ei ceva magic, intr-o noapte elevul hotari sa fure clopoteii. Ii duse in casa lui, ii aseza la poarta si astepta ca miracolul sa se produca. Dar nu simti nimic cand acestia sunara… Ba mai mult, dupa o saptamana sunetul clopoteilor incepu sa il enerveze din cale afara!
Cand totul deveni insuportabil, cuprins de remuscari, se duse inapoi la maestrul sau sa-i inapoieze clopoteii. Isi ceru de nenumarate ori iertare, si cand fu sigur ca maesrul l-a iertat, ii puse intrebarea care il framanta:
- De ce la mine nu se intampla nimic atunci cand suna clopoteii? De ce nu apare bucuria pe care o vad la tine?
- Dragul meu, ii raspunse maestrul, unde ai asezat tu clopteii?
- La poarta casei mele, maestre!
- Ei, vezi? Trebuia sa-i asezi la poarta sufletului tau…
 
   
#110
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti
sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma
poate rani in nici un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea
noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza
intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat
fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...
 
   
#111
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Si aceasta imi place mult.

Erau doi bolnavi, ce nu se puteau misca din pat, in acelasi salon de spital
unul era la fereastra si celalalt nu .
se intelegeau bine. cel de la fereastra mereu ii povestea celuilalt ce privea pe acolo : un parculet inflorit cu perechi de indragostiti sarutandu-se, copii ce se gioaca si multa lume vesela ce se plimba .

intr-o zi cel de la geam a avut un atac, si in timp ce medicii se chinuiau sa il resuscite, cel ce nu era la fereastra s-a gandit : "ce bine-ar fi sa moara"
desi il indragea, desi se intelegeau atat de bine, el a gandit asa .
caci voia sa ii ia locul in patul de la geam, ca sa poata vedea si el tooate minunile acelea, caci se saturase sa priveasca doar tavanul si peretii salonului .

si pacientul de la fereastra a murit chiar in acea noapte

dimineata, cand se schimbau asternuturile, el l-a rugat pe ingrijitor sa il mute in patul de la fereastra .
acesta s-a aratat destul de mirat, dar nu a avut nimic impotriva si l-a mutat in locul mortului

bolnavul sa uitat prin fereastra prin care a dorit atat de mult sa priveasca .
si a inceput sa planga

caci pe fereastra nu se vedea decat peretele vechi al cladirii de vizavi.
 
   
#112
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Aceasta este una din preferatele mele. O stiam de mai multi ani. Si de fiecare data o povesteam cuiva, daca  il vedeam suparat. Si iata ca acum o regasesc pe net.

Am avut un vis in noaptea de Craciun...
Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine,
Pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla:
Una era a mea, cealalta a Lui.
El mi-a spus ca  fiecare din pasii nostri
Reprezentau o zi din viata mea...
M-am oprit ca sa privesc in urma
Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri, in loc de doua urme,
Nu mai era decat una singura...
Am revazut filmul vietii mele...
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea decat o singura urma
Corespondeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele:
Zile de neliniste si de rea-vointa,
Zile de egoism sau de CENZURAT DE OWNER dispozitie,
Zile de incercari si de indoiala,
Zile de nesuportat,
Zile in care eu fusesem de nesuportat...
Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:
"Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata,
In zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine?..."
Iar Domnul mi-a raspuns:
"E o singura urma depasi pentru ca
Atunci te-am luat in brate."
 
   
#113
juliet
Membru Senior
Postari: 2064
Ieri am vazut o parodie cu talc pe TVR2 sau cultural, era parodia la Frumosa si Bestia, Bestia ii zice Frumoasei, sa ne sarutam ca se transforme Frumoasa.
Frumoasa nu intelege de ce, ca ea e frumoasa, Bestia ii zice ca ii plac femeile cu big ass.
Este intrebat Lumiere ce ii place, el zice candelabre, pe urma Ceasornicarul, ce zice femei ca ea, dar cu big ass.
Concluzia ei e ca fiecare ii place ce ii aseamana, dar ei zic, ca de fapt le plac femeile cu big ass, de aia o plac pe Cescuta toti.

_______________________________________
'Cause nothing's changed
I'm wiser, its true, but nothing's changed
(nothing's changed)
 
   
#114
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
O intamplare cu talc:
O pacienta intr-un spital era tratat foarte rau de catre o asistenta. Asistenta voia numai mite, si nu ii pasa de nici un om bolnav. Era deosebit de rea si mereu irascibila. Pacienta aceasta  avea cancer, si avea dureri foarte mari, dar nu se plangea prea mult.
Intr-o zi, a vrut sa o intrebe ceva, legat de medicatie, pe asistenta. Si ea a tipat la ea foarte nervoasa, zicand: "Taci! Nu vezi ca vorbesc la telefon?"  In decursul aceleasi zile, pacienta i-a dat asitentei un buchet de flori, si i-a spus "Acestea sunt pentru dvs." La care, asistenta, foarte uimita: "Pai cum imi dai tu mie flori? Eu m-am purtat atat de urat cu tine si  te-am injurat in toate felurile si tu imi dai florile astea?" Pacienta i-a spus : "Fiecare da ce are."
 
   
#115
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani.

Intr-o zi, trecu pe acolo un străin.

„- Te înduri să-mi dai un ban?", murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball.

„- Nu am nimic să-ţi dau", spuse străinul. „Dar pe ce eşti aşezat?", întrebă acesta.

„- Un gunoi", răspunse cerşetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu."

„- Te-ai uitat vreodată înăuntru?", întrebă străinul.

„- Nu", răspunse cerşetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea."

„- Uită-te înăuntru", insistă străinul.

Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur.
 
   
#116
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”

Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … şi apoi întreabă: “Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!

Băieţelul întreabă: “De ce căţeluşul astă şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa! “Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas. “Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”

Copilul s-a suparat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”

“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”

Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”
 
   
#117
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Un mare înţelept şi-a întrebat discipolii cum pot deosebi momentul în care noaptea s-a sfârşit de ziua care a început.
Unul dintre ei a spus:
- Când vezi un animal la distanţă şi poţi spune dacă este vorba de cal sau de o vacă.
- Atunci când vezi un copac la distanţă şi poti spune dacă este vorba de un castan sau de un stejar, spuse un alt discipol.
- Niciun răspuns nu e corect, zise înţeleptul.
- Atunci când? au întrebat discipolii.
- Când vei putea privi faţa unui om oarecare şi să recunoşti în el pe fratele tău. Dacă nu poţi face asta, chiar dacă soarele e sus pe cer, pentru tine încă este noapte.
 
   
#118
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Un om pasionat de vânătoare şi-a cumpărat un câine foarte deştept. Era atât de inteligent încât era singurul câine din lume care putea să meargă pe apă. Nici lui nu i-a venit să creadă când a reuşit să-l dreseze să facă asta.

Se gândea mereu ce încantaţi vor fi prietenii lui când vor vedea câinele acesta fantastic. Aşa că într-o zi şi-a invitat un prieten să meargă la vânătoare de raţe. Dupa ce au stat la pânda, au tras în nişte raţe şi omul a ordonat câinelui să alerge şi să agite raţele de pe lac ca să le poată împuşca.

Câinele a sărit imediat, a alergat pe suprafaţa apei cu talentul unui balerin, toată ziua s-a mişcat încoace şi încolo fără să se scufunde. Stăpânul era atât de încântat de câinele lui, încât se uita mereu la prietenul cu care venise aşteptând un comentariu, dar acesta nu scotea o vorba. Pe drumul spre casă n-a mai avut răbdare şi l-a intrebat dacă a observat ceva ciudat la câinele lui. Răspunsul prietenului a fost: “Da, nu ştie să înoate!”

Morala: miracolele nu există pentru oamenii ai căror ochi nu vor să vadă.
 
   
#119
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Să ne amintim parabola despre un om care era pe patul de moarte şi despre cei trei tovarăşi ai lui.

Primul i-a spus: “Eu te voi conduce numai până la groapă”.
Al doilea: “Eu voi aprinde o lumânare pentru tine”, însă al treilea i-a spus: “Eu voi fi mereu cu tine, nu te voi părăsi nici după moarte”.

Omul a murit. Soţia lui l-a condus numai până la groapă. Banii i-au aprins o lumânare, iar faptele bune l-au însoţit în veşnicie.
 
   
#120
Lili_Shanti
Pe lista neagra
Postari: 1431
Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:

- Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…

- Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi.

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

“Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
 
   
Pagini:  1 2 3 4 5  
Mergi la